După 31 de ani, Tratatul de la Maastricht rămâne la fel de relevant pentru noi!

În data de 7 februarie am aniversat 31 de ani de la semnarea Tratatului privind Uniunea Europeană, cunoscut și ca Tratatul de la Maastricht, de către cei doisprezece miniștri de Externe și de Finanțe ai statelor membre. Este actul fondator, certificatul de naștere al Uniunii din care, de șaisprezece ani déjà, facem și noi parte.

Și nu pot să nu mă gândesc, în acele zile din 1992, cât de departe eram noi, în plin regim iliescian, de visul apartenenței la o Europă unită, cât de departe eram de valorile comune care au adus 12 țări împreună, apoi tot mai multe, până la un maxim de 28 și, în prezent, la 27 de state, pe lângă cele care, precum Republica Moldova, aspiră să adere.

Dar iată că, iar acest gând îmi dă mult optimism, jumătate din durata de viață a acestui tratat, România a făcut parte din el iar românii s-au putut bucura de beneficiile apartenenței la UE și se vor putea bucura decenii de acum înainte, mai ales după ce vom realiza, și îl vom realiza, și obiectivul de aderare la Spațiul Schengen!

Desigur, pentru mulți, Tratatul de la Lisabona, din 2007, poate părea cel mai important document al UE, fiind cel care precizează modul de funcționare al tuturor Instituțiilor Europene. Însă, aș argumenta eu, nașterea acestei noi arhitecturi instituționale este, fără tăgadă, meritul documentului vizionar semnat la Maastricht și intrat în vigoare în 1993.

Acolo vorbim pentru prima dată despre Uniunea Europeană, numită explicit astfel, acolo vorbim despre Comunitățile Europene, despre o politică externă și de securitate comună – care iată cât este de relevantă acum! – acolo vorbim despre cooperarea în materie de Justiție și Afaceri Interne.

Și să nu uităm, la Maastricht s-a decis pentru prima dată stabilirea Uniunii Monetare și a unei monede comune, Euro. Acolo s-au consolidat competențele Parlamentului European și s-a vorbit, iarăși pentru prima dată, despre conceptul de cetățenie europeană!

Este greu să realizăm contextul acestui tratat. Europa credea că a ieșit din Războiul Rece, și credea acest lucru cu toată speranța. Germania fusese reunificată, până și Rusia dădea semne de schimbare, dureros infirmate de realitate, în scurt timp.

Dar în acest context, doisprezece țări au decis să își gestioneze în comun rețelele de infrastructură, politica industrială, protecția consumatorilor, educația și formarea profesională, problemele de tineret sau cele culturale.

La nivel de politică socială, noua Uniune Europeană avea responsabilități extinse de acum și către promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de lucru pentru angajați, către asigurarea unei protecții sociale adecvate și un dialog social organizat, către dezvoltarea resurselor umane și reintegrarea persoanelor excluse de pe piața muncii. Încă de atunci, Regatul Unit opta pentru a nu participa la gestionarea acestor aspecte comune...

Da. Uniunea Europeană nu este perfectă, ci perfectibilă, și asta încercăm să facem în Parlamentul European în fiecare zi, în spiritul Tratatului de la Maastricht. Nu pot decât să privesc amuzat, oarecum, spre cei care, de ani de zile, cântau prohodul Uniunii Europene, o vedeau împotmolită, o doreau terminată, probabil sau sigur inspirați de ruși!...

Dar, și din acest motiv mi-am dorit să mă opresc asupra Tratatului de la Maastricht, să ne gândim numai la cât de solide sunt temeliile Uniunii din care și noi facem parte și vom vedea cât de neîntemeiate sunt acele opinii. Și cât de vizionar a fost textul în sine, cât de cuprinzător scopul și conținutul său, cât de generos și, mai mult decât orice, cât de folositor.

Pentru că acum aproape jumătate de miliard de oameni pot să trăiască în pace, într-o relativă prosperitate, pot circula liberi și se pot stabili acolo unde își doresc, sau unde au nevoie, ori interese de afaceri. Cât este de frumos, pot spune, ca un român să voteze sau să fie votat la alegerile locale din Italia, cât este de bine că, în afara granițelor UE, toți putem beneficia de asistență și protecție consulară din partea ambasadelor și consulatelor statelor membre care să întâmplă să ne fie cel mai la îndemână, fără discriminări. Cât este de normal faptul că putem adresa petiții direct Parlamentului European – Comisie din care fac și eu parte – sau plângeri privind diverse nereguli administrative din cadrul UE.

Și aș dori să închei cu o ultimă observație. Când liderii europeni au ajuns la Maastricht, fiecare a adus cu el, din păcate erau toți bărbați, preocupările și interesele țărilor lor. Unele, chiar divergente față de cele ale altor state. Și totuși, acei oameni au fost capabili să vadă rezultatul final dincolo de acest hățiș de interese, au fost capabili să vadă beneficiul comun al unei Europe cu adevărat unite și integrate.

De aceea, pentru cei mai pesimiști, onest pesimiști, mesajul meu este simplu: niciodată nu a fost altfel și niciodată nu a fost mai ușor. Dimpotrivă. Europa și procesul său de coagulare au trecut prin clipe și mai grele. Uneori a dat semne de dezbinare. Și totuși, iată-ne aici. Iată-ne trecuți printr-o mare criză financiară, printr-o pandemie, iată-ne făcând față, uniți, agresiunii rusești, iată-ne, la 31 de ani de Maastricht, privind în continuare, împreună și cu o încredere absolut motivată, către viitor. Un viitor care, inclusiv pentru România, va fi mai bun.