Cu gândul la Vilnius, la Succes

E vara, e iulie, e luna lui cuptor, iar moldovenii sunt cu gândul la Parteneriat, la Est, la Summit, la Vilnius, la Succes. Preşedintele Ţării gândeşte, tace, iar uneori face şi vorbeşte cu gândul la Vilnius, la Succes. Guvernul stă în şedinţe deschise-închise, dezbate reforme, e-guvernează, transformă Moldova în şantier cu gândul la Vilnius, la Succes.

Parlamentul deliberează, votează, se premiază şi pleacă în concediu cu gândul la Vilnius, la Succes. Ministerul de Externe promovează, negociază şi recuperează, fără odihnă, povestea poveştii minune cu gândul la Vilnius, la Succes. Procuratura Generală se reformează şi investighează cu forţe noi cu gândul la Vilnius, la Succes. CNA combate corupţia, fără milă printre cei necăjiţi şi în silă printre pricopsiţi, cu gândul la Vilnius, la Succes.

Ţăranii, de asemenea, prăşesc pe ogoare cu gândul la Vilnius, la Succes. Mătuşa Catinca şi Moş Fănase prăşesc şi ei. Soarele e sus şi arde tot mai năprasnic, saliva în gura se transformă în clei, creierii se topesc de arşiţă, gândurile devin confuze, iar în urechi vuieşte mereu Vilnius, Vilnius, Vilnius, Succes, Succes, Succes. Mătuşa Catinca dă semne de oboseală, ar dori să-şi odihnească niţel şalele de atâta prăşit în numele succesului, socialist, comunist, iar acum al integrării europene perpetue. Ar vrea să-şi potolească setea cu un harbuz şi să-şi răcească mintea la umbra stejarului de la marginea ogorului, Moş Fănase este, însă, neînduplecat. În sfârşit, succesul este mai aproape ca niciodată, iar Baba dă semne de şovăială. Trebuie să perseverăm, să prăşim până la capăt, până la Vilnius, să arătam Europenilor că avem voinţă, vrem, putem şi ştim să prăşim mai bine decât ei, se încurajează el.  

Ca întotdeauna, Mătuşa Catinca e nerăbdătoare, îl întreabă cât a mai rămas. Au mai rămas 4 rânduri şi jumătate, răspunde Moş Fănase. Cum? Doar atât a mai rămas până la Vilnius? - se miră Mătuşa Catinca. Moşu nu înţelege, se gândeşte că Baba, fie îl ia peste picior, fie o ia razna din cauza căldurii, fie este copleşită prematur de sindromul post-Vilnius, adică al prăşitului fără sfârşit. Nu, până la Vilnius mai sunt 4 luni şi 2 săptămâni, îi spune el diplomatic.

Mătuşa Catinca cade din nou pe gânduri. De ceva timp, din cauza Succesul de la Vilnius dânsa nu mai are nici linişte, nici somn. Mereu o frământă întrebarea ce-i cu Succesul asta, despre care vorbesc la televizor atâţia oameni deştepţi de la Chişinău şi din Europa. Barosso ne promite succes, Fule şi Ashton, de asemenea, iar Băsescu ne asigură că la Vilnius Moldova va avea Succesul Succesului. Mătuşa Catinca vrea să înţeleagă ce mâncare de peşte mai este şi acest Succes, cu ce se va alege ea, copii şi nepoţii ei rămaşi acasă sau plecaţi peste hotare, dar, firea-i să fie, aceştia vorbesc prea sofisticat, mereu aude nişte cuvinte incomprehensibile pentru urechea ei fină, numai asociaţie, integraţie, armonizaţie, demonopolizaţie, comercializaţie, aprofundaţie, liberalizaţie, consolidaţie, instituţionalizaţie, nediscriminaţie, securizaţie, migraţie şi multe altele. Se căzneşte sărmana că, pe măsură ce se apropie de Vilnius, Succesul rămâne un mister.

Moş Fănase este vizibil îngrijorat de starea morală a Babei sale. Îi este tare frică că Mătuşa Catinca este bântuită de îndoieli şi vedenii eurasiatice. Sau poate Comuniştii sunt de vină cu Revoluţia lor de Cacao, pardon de Catifea? Ar avea nevoie urgent de o strategie de comunicare europeană cu Baba, care ar însufleţi-o înainte de Succesul de la Vilnius şi ar feri-o de ispitele venite dinspre Ursoaia.  Dar de unde să o ia când însuşi Prim-ministrul Leancă spune că nu o are. Ce-i de făcut?  

Tăcerea între ei devine tot mai apăsătoare. Moş Fanase începe să bănuiască Baba de infidelitate geopolitică. Simte că trebuie să întreprindă ceva neîntârziat altfel pierde Baba pentru cauza prăşitului european. Prăşeşte şi caută cu înverşunare argumente pe înţelesul ei. Ar dori să-i spună că după Vilnius vor creşte pensiile şi salariile, că vor scădea preţurile la gaz şi lemne, pâine şi lapte, că viaţa va fi ca mierea, că fii ei plecaţi în Italia se vor întoarce acasă, dar, fiind un om cu frica de Dumnezeu, repede s-a răzgândit, căci nu vrea să păcătuiască. Să-i spună că satul va deveni un şantier? 

Moş Fănase simte ca nu are ce să-i spună şi că s-a împotmolit de-a binelea. Când situaţia părea fără ieşire, Mătuşa Catinca rupe tăcerea întrebându-l: Da după Vilnius vom prăşi? Moşul părea pus în şah-mat, însă, şi-a revenit de îndată răspunzându-i că după Vilnius vor folosi tehnologii şi erbicide europene pentru a lupta cu dudăul din ogor. Răspunsul a surprins-o, Mătuşa Catinca fiind vizibil însufleţită de perspectiva descrisă, de acest viitor fără buruiene. Pentru câteva clipe Moş Fănase părea în culmea fericirii, crezând că a găsit argumentul imbatabil. Însa, nu a fost să fie. După o scurtă tăcere ea l-a întrebat dacă există erbicide si pentru sărăcie, corupţie, hoţie, prostie. Moşul a rămas cu gura căscată la auzul acestei întrebări cu subînţeles subtil şi provocator. Înţelege că este în faţa unei dileme kantiene şi nu ştie cum să răspundă. Are nevoie de ajutor, dar, nu ştie la cine sa apeleze.

Da, e tare hâtră Baba mea, fără strategie de comunicare europeană nu-i fac faţă, a oftat Moş Fanase prăşind spre Summit, spre Vilnius, spre Succes, alături de Mătuşa Catinca care speră să-şi vadă copiii şi nepoţii revenind acasă din Italia după Vilnius, după Succes…