Cealaltă parte a istoriei. Profund incomodă și nespus de tristă. Exact ca lumea pe care a făurit-o

Fiindcă vedeți cum se discută acum despre ceea ce surse britanice atribuie rușilor, lui Putin personal, ca intenție de a începe într-un fel neprecizat negocieri privind eventuala revenire a NATO la granițele de dinainte de 1997, deci premergătoare extinderii spre centrul și estul Europei, vă invit să găsiți timpul necesar să lecturați un șir de documente care provin din aparent nesecata „National Security Arhive” a Universității George Washington.

Foto: EPA

Găsiți aici https://nsarchive.gwu.edu/briefing-book/russia-programs/2017-12-12/nato-expansion-what-gorbachev-heard-western-leaders-early un pachet de documente care, descifrate cu atenție, chiar dau sens unor mișcări aparent iraționale cum ar fi cea atribuită acum lui Putin. Citiți documentele, toate din cele mai înalte și credibile surse oficiale americane care se referă la „cascada de asigurări în ce prive1te securitatea Rusiei Sovietice date de occidentali lui Gorbaciov și altora dintre oficiali în cadrul procesului de unificare al Germaniei între 1990-1991”, sursele fiind americane, sovietice, germane, britanice și franceze. Aveți documentul unde se relatează asigurările personale date de George W.Bush lui Gorbaciov cu ocazia Summit-ului din Malta că SUA nu vor profita de avantajul pe care-l aveau în urma revoluțiilor din estul Europei pentru a afecta interesele sovieticilor...asigurări reluate, vedeți documentul nr.3, atunci când ministrul de externe al Germaniei federale, Hans-Dieter Gensher, când spunea că „schimbările în Europa de est și reunificarea germană nu trebuie să fie un impediment în calea intereselor sovieticilor”.

Mihail Gorbaciov discută reunificarea Germaniei cu Hans-Dietrich Genscher și Helmut Kohl, în Rusia Foto: Bundesbildstelle

Și, din această cauză, „NATO ar trebui să nu decidă să se dezvolte către est, apropiindu-se de granițele sovietice”. Apoi, de notat faptul că Secretarul de Stat Baker a folosit formula celebră „nici un centimetru spre est” (asigurarea dată sovieticilor” nu o singură dată, ci de trei ori, fiind de acord cu Gorbaciov care spunea că „extinderea NATO către est este inacceptabilă”. Pe 10 februarie 1990, Cancelarul Germaniei îi spunea că :noi credem că NATO nu ar trebui s-și extindă sfera de activitate” (vezi doc.9). Vedeți, citiți și încercați să ingerați ce-i spunea Bush (doc.24) lui Gorbaciov într-o convorbire telefonică pe 17 iulie 1990: „ ceea ce am încercat să facem este să ținem seamă de îngrijorările pe care mi le-ați împărtășit, mie și celorlalți și am făcut-o în modalitățile următoare: printr-o declarație comună de non-agresiune, printr-o invitație să veniți la NATO și prin acordul nostru de a deschide NATO la un contact regulat cu guvernul dvs și cu celelalte state est europene și să vă oferim asigurări asupra dimensiunilor viitoarei armate a Germaniei unite, problemă pe care știu că ați discutat-o cu Cancelarul Kohl”.

Întrebarea este dacă discuțiile acelea aparțin unui capitol închis al istoriei. Chiar dacă este fascinant, poate spectaculos pentru unii, dacă s-a încheiat și ciclul evenimentelor este acum cu totul și cu totul altul, am rămâne doar la interesul pe care-l prezintă oricând arhivele acestea declasificate dar oricum incomode și studiate de puțini.

Dar dacă istoria este deschisă și toate discuțiile și înțelegerile de atunci nu au fost decât puse în așteptare și, de fapt, tot ce trăim acum este o perioadă de poziționare în forță pentru a obține poziții de negociere aproape de sala unde, ca atunci, se va negocia viitorul lumii. Discuția din Malta nu s-a încheiat și se poate ca Triunghiul Puterii (SUA, China, Rusia) să pună pe hârtie hărțile finale ale puterii și zonelor de influență.

În documentele pe care le aveți acum la dispoziție se găsesc deja trasate, desigur la stadiul de proiect, sugestii pentru împărțirea de teritorii...Și, mai presus de toate, o mentalitate anume, cea a super-puternicilor acestei lumi care, indiferent de perioadă și de armura de discursuri despre democrație, liberate și umanism, și-au împărțit lumea la tarabă.

Tare mi-e teamă că acum nu sunt deloc departe să vedem rezultatele.