Cazul Alex Ioniţă

Când a fost cu evoluţiile lui Alex Ioniţă la Rapid, şi am scris ce am scris, ba l-am  ironizat poreclindu-l (Io)Nitsche din Giuleşti, unii au spus că sunt răutăcios.

Dar, cu băiatul ăsta plin de talent s-au făcut o serie de greşeli. Mai întâi, că nu era pentru export, de vânzare, cazul său a fost  o „coacere forţată" cum zic  grădinarii; ca să fie vândut  mai iute. Să le fie de cap celor care au făcut-o, căci aproape că au nenorocit copilul. Apoi, moralul lui, mentalul - plus, pare-se , caracterul slab, egoist, înfumurat, cu fiţe - nu erau  aranjate, „updatate" pentru aşa ceva. Am observat încă de la semnătura care a precedat, pe un culoar de timp destul de lung, plecarea sa în Germania, că deja şi-o luase  în cap.

Era vedetă, repet înfumurat, indolent, absenteist de la echipă. El, în loc să tragă tare să se vadă că nemţii nu l-au luat ca fraierii - deşi, cred că-l observau meci de  meci - nu mişca, nu juca nimic. Şi, asta sub nenorocitul şi păgubosul alibi, încurajat de unii binevoitori, că se protejează, se păstrează pentru Germania. El nu mai era acasă, trăia iluzoriu într-un soi de Bundesliga a lui şi a neamului lui. O „liga" de cartier . Şi cu asta a rămas: cu iluzia, căci practic nici acum nu joacă efectiv în fotbalul german.

Din păcate, nimeni nu l-a pregătit pe Ioniţă de plecare, fiind lăsat de capul lui să-şi dea ifose şi damfuri pe Giuleşti cât a mai jucat el la Rapid. Mai mult, nici la loturile naţionale, când a fost solicitat, nu a dat randament, nu a corespuns, nu  ştiu cum să zic, că mă oftic, nu vreau să-i înjur şi pe cei din jur. Practic, ei cei din anturaj şi-au bătut joc de copilul ăsta plin de talent.

Păcat. Fiindcă, e om şi nu plastelină, să fie modelat rapid şi la cald. Se poate rata. Dealtfel, Marcel Răducanu i-a pus  un diagnostic previzibil pentru mine: lipsă de adaptare la Bundesliga. Mai pe giuleşteneşte: prostie cu carul. Păcat!          

PS: Maestrul luptelor, legenda vie Gh. Berceanu, a împlinit ieri 61 de ani. La mulţi ani!