Cristina Rusiecki

Scriitor / Critic de teatru

Din senin îi vine ideea să facă un copil. Ar fi frumos ca ei doi, doctoranda şi muzicianul, să dea naştere unei vieţi. Să îngrijească de un bebe. De-a dreptul idilic. Dar... în poluarea asta? În lumea noastră plină de ticăloşie? Dacă îţi pasă cît de cît de umanitate, nu te mai apuci să faci copii. Îţi înghiţi instinctul. Mai ales cînd ştii că fiecare nouă progenitură se transformă într-o sursă de poluare. Aşa că facem copii sau nu?

În timp ce cobori de la etajul patru, de la primul spectacol la al doilea, mâna se odihneşte pe balustrada roşie şi ondulată. Parcă nu te-ai grăbi. Parcă ţi-ai lua câteva momente să savurezi tot ce se vede în jur. Pereţii galbeni pulsează de lumină. Între etaje te opreşti să-ţi tragi sufletul. Culorile vii se topesc în tine. Şi zâmbetul e gata.

„Ce e Ţăndărică? Asociaţi-l cu un singur cuvânt”, ne roagă eleganta actriţă Petronela Purima, căreia prezenţa de spirit nu-i lipseşte niciodată. „Bucurie, o cale, drumul spre învăţătură, iniţiere, o viaţă”, se aud răspunsuri din diferite colţuri ale sălii.

Capete machiate în măşti groase, albe sau gri, răsar din rampă. Replicile se întretaie: „Nu-mi place să aştept!” „Fă un efort de voinţă!” „Incredibil!”. În muzica de uvertură veselă, se insinuează, din când în când, un grohăit de rinoceri. Un personaj face o săritură în faţa cortinei. Un băiat străbate teatral-sprinţar rampa, în paşi de cabaret.

Acum două-trei zile mi-au căzut ochii pe o ştire de pe Yahoo: 11% dintre tinerii din vestul ţării optează pentru o carieră în teatru. Conform sondajului, teatrul este a treia meserie dorită după avocaţi şi programatori. Pe care piaţă a muncii îşi vor desfăşura aceşti oameni talentul şi creativitatea?

Modifică Setările