Articole scrise de Cristoiu Ion

Vineri, 22 august 1947. Guvernul dr. Petru Groza consacră Actului de la 23 august 1944 o şedinţă festivă la Ateneul Român.

Găsesc cu greu în aglomeraţia  de bloguri din „Adevărul“ textul meu, scris pentru numărul de luni, angajat  prin contract de pe vremea când tabletele se numeau tablete şi nu bloguri.

Reforma monetară din 15 august 1947 a fost, în realitate, o confiscare de proporţii a sumelor strânse de cetăţeni în ultimii ani. Desigur, unii le strânseseră prin speculă. Alţii însă, numeroşi, le strânseseră prin economisire şi hărnicire. Pe acest ...

12-13 iunie 1952. Şedinţa extraordinară a organizaţiei de partid de la Ministerul Afacerilor Externe prelucrează Documentele Devierii de Dreapta (Scrisoarea închisă din 15 martie 1952, trimisă de C.C. tuturor organizaţiilor de partid şi tuturor membr...

Puţine sunt cărţile, broşurile şi articolele dedicate, după 1989, comunismului românesc, care să fi fost ocolite de un clişeu înfăţişat ca teză deprinsă din cercetare: Comunismul a fost adus în gubernia numită România de Armata Roşie....

Am terminat, în fine, Taras Bulba, de recitit. Spun, în fine, cu o nuanţă de regret şi nu cu o nuanţă de satisfacţie. Lungirea lecturii s-a datorat grijii mele de a drămui fiecare rând, cum procedezi cu o prăjitură pe care o desprinzi în linguriţe mi...

M-am apucat de „Mantaua“ lui Gogol. Deşi am citit-o şi răscitit-o, graţie uriaşei mele disponibilităţi de a uita, mi se pare că o parcurg întâia oară.

Povesteşte Gheorghiu-Dej în Raportul său la Plenara din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961 – la punctul central Denigrarea Anei Pauker – o întâmplare înfăţişată de Lider ca dovada imaturităţii Revoluţionare a Passionariei din Balcani. La închisoarea Car...

Duminică seara, tropa-tropa către emisiunea săptămânală "Ultimul cuvânt", de la B1 TV. Fac de fiecare dată pe jos drumul dintre casă şi studio. E un bun prilej de a-mi reaminti mizeria balcanică a uneia dintre artele centrale ale Bucureştiului: Calea...

Anii postdecembrişti s-au definit printr-o ambiţie dârză a fiecărui nou regim de a schimba radical legile din învăţământ, un domeniu pe care politicienii îşi permit să-l flocăiască după cum au chef, spre deosebire de Economie, în stare să le ardă una...

Regimul de democraţie-populară se defineşte printr-un hei-rup revoluţionar având drept obiectiv transformarea în de tip nou a tot ce mişcă în România. De tip nou trebuiau să devină: presa, munca, amorul, ştiinţa, literatura şi arta. De tip nou trebui...

În zilele care au urmat înlocuirii lui Nicolae Ceauşescu de la conducerea ţării cu proaspătul comunist convertit la democraţie – Ion Iliescu, mulţi se vor fi uimit de iuţeala cu care intelectualii români s-au dat peste cap de trei ori şi s-au transfo...

Despre Efes, alintat de ghiduri drept „una dintre cele mai mari ruine de oraş din lumea occidentală“, se poate scrie în fel şi chip....

Sub acest titlu, iscălesc în primul număr al Historia Special un grupaj de eseuri despre ravagiile făcute în presă, în literatură şi artă, dar mai ales în realitate, de una dintre tezele de căpătîi ale stalinismului românesc:

1929. URSS. În numărul 48 al publicaţiei de satiră şi umor, „Ciudak“, Ilf şi Petrov tipăresc sub pseudonimul F. Tolstoievski, proza „Charles-Anna-Hiram“, prelucrată ulterior în romanul „Viţelul de aur“.

La 29 august 1952, cu  600 de reprezentanţi ai angajaţilor de la Canal în sală şi cu mii de angajaţi în jurul sălii, ascultând lucrările la megafoane, începe la clubul muncitoresc Poarta Albă una dintre cele mai spectaculoase farse judiciare din isto...

Răsfoind presa anului  1952, am dat peste un articol care te înfioară dacă te gândeşti că el se referea la un om de ştiinţă, coleg cu autorul.

Lucrul la „Istoria literaturii proletcultiste" m-a obligat să parcurg cu creionul în mână presa anilor 1948-1953. Printre altele, Partidul îi spunea acestei prese nu numai ce să scrie, dar şi cum să scrie.

fără imagine Sub titlul „Tot sprijinul corespondenţilor care demască uneltirile chiabureşti!", „Scînteia" din 9 februarie 1952 abordează cazul corespondentului voluntar Gheorghe Popiac, din satul Antoheşti, comuna Gloduri, raionul Zeletin, regiunea Bârlad.