Articole scrise de Petre Barbu

Dacă visezi să ajungi scriitor în România, atunci pregăteşte-te să faci foamea. Dacă vrei să clămpăneşti la pian, în concerte, sau să ţopăi în „Lacul lebedelor“, atunci ia-ţi gândul ăsta, bagă-te manipulator în supermarket!

Tu eşti o loază. Noi suntem şmecheri, dar tu eşti prietenul nostru. Hai să facem un interviu cu tine! Ai stat prea mult timp la cutie. Cu interviul tău facem vizualizări record pe site, îi stârnim pe postaci, poate pun botul şi două-trei televiziuni,...

Zilele trecute am fost la o gală a milionarilor. Nu sunt milionar, dar m-am dus pentru că m-am numărat printre gazdele evenimentului. S-au ţinut discursuri, s-au dat diplome, s-a socializat – cum se spune pe malul Dâmboviţei. Eu am băut un vin roşu d...

Bietul tata urla ca din gură de şarpe, încercând să deschidă yala: „Murim, murim, fraţilor!“. Şi mama ţipa, cu soră-mea în braţe. Zidurile trosneau. N-am să uit niciodată cum trosneau. Frica asta este de nevindecat. Cei care au trăit-o sunt bolnavi p...

Ai avea destul timp ca să pleci de-aici. Să-ţi vezi de treabă. Dar stai înţepenit în faţa librăriei Cărtureşti. Fumezi. Ai fost invitat să asişti la spectacolul lectură cu piesa ta de teatru. Actorii vor citi, publicul va asculta, tu vei fi acolo. Po...

Bună dimineaţa! Te-ai trezit? Hai, deşteptarea, e târziu! Vrei lapte cu cereale? Ai dormit bine? Eşti bine? Mănâncă!... De ce nu mănânci tot? O să ţi se facă foame pe la 10. Hai că întârziem!

De la o pastilă ni se trage. Măcar dacă ar fi fost la mijloc o femeie. Dar nici tu şi nici eu nu recunoaştem că pastila asta ne-a f... prietenia – ca să vorbesc ca între bărbaţi – mai rău ca pasiunea orbitoare pentru o... fustă....

E sâmbătă dimineaţa. Stau în bucătărie. Îl aştept pe instalator. Am o ţeavă spartă la calorifer. Vine frigul, vor băgă căldură şi o să-mi curgă apa din calorifer, trebuie schimbată ţeava! Fereastra e deschisă....

Oamenii care intră într-o farmacie nu mai sunt demult pacienţi. Ei au devenit, o dată cu dezvoltarea explozivă a reţelelor de farmacii, nişte clienţi cărora trebuie să li se ia cât mai mulţi bani din buzunare.

Am primit zilele trecute un mail de la Yahoo! Am crezut că am câştigat ceva la vreo tombolă, că trebuie să-mi schimb parola sau că trebuie să răspund la o întrebare de securitate de genul: „Unde ţi-ai petrecut luna de miere?“.

România este plină de persoane importante. Sunt peste tot, în birouri, pe stradă, în parlament, în firmele de stat şi private, pe stradă sau în frizerie. Te uiţi la ele cu un soi de teamă.

Să se înghesuie la casierie pentru a plăti facturile la cablu şi la curentul electric. Să se târască prin piaţă, de la o tarabă la altă, căutând cartofi ieftini. Să traverseze pe zebră fără să fie loviţi de vreo maşină, trăgând căruţul cu ceapă şi ca...

Oamenii de la pompe funebre au întârziat, ca de obicei, aşa că, aflându-mă prin preajmă, am pus mâna pe coşciugul tău şi te-am cărat. Nu singur. Te-am cărat vreo 30 de metri de la capelă în biserică....

Doar nouă din cele 28 de instalaţii de pe platforma siderurgică ArcelorMittal din Galaţi mai funcţionează – citesc în ziar. Restul sunt închise, în curs de desfiinţare sau dărâmate. Combinatul are tehnologii învechite şi cererea este redusă. Indienii...

Televiziunile se laudă cu dragostea lor pentru toţi telespectatorii. Mint cu cinism. În realitate, televiziunile sunt interesate numai de o anumită parte a publicului. Este vorba de aşa-numitul „public comercial”, format din persoane între 18 – 49 de...

Salut, Alexandru! Ai primit mailul meu? „Salut, Pepi! Înainte să văd mailul, am cumpărat deja totul şi m-am apucat de treabă. Tocmai spălam cada cu Cif” - îmi raportează voios. „Am spălat şi WC-ul!” Mai are piatră pe fund? „E ca nou.” Bun, să-i pui u...

Un personaj memorabil pe care l-am descoperit în acest an de lecturi este Bunicul din nuvela „Seară de primăvară ’45” de Radu Cosaşu. Textul se află în volumul „Supravieţuirile 3. Logica”, apărut la Editura Polirom.

Patronul a considerat că ai un salariu mult prea mare pentru cât munceşti. Te-a dat afară. În locul tău a angajat un tânăr novice cu jumătate din leafa ta. Asta se numeşte „optimizarea resurselor umane”.

Cobor din bloc şi ocolesc un aurolac care trage vârtos din pungă. Pe scările de la intrare mai doarme unul pe nişte cutii de carton. Îmi cumpăr de la Vel Pitar o îngheţată pe băţ. Intru în Cişmigiu şi mă opresc la poarta dinspre strada Ioan Zalomit.

Trenul meu merge cu vreo cinci kilometri pe oră. Parcă ar înainta pe sârmă. Aud o bătrână care îi zice unui tânăr îngrămădit de sacoşe: „Aici sunt mereu probleme. Acu’ două luni s-a rupt linia, dar a reparat-o repede privatul”.

Sunt gata să scriu: câte ore pe zi s-au uitat la televizor românii de peste 18 ani, din mediul urban. Dar nu-mi vine să cred ce vreau să scriu! Cifra se referă la anul 2012 şi este înscrisă în studiul „Media Fact Book 2013”, realizat de agenţia de me...

În iulie 2010, Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, lansa identitatea vizuală a turismului românesc la Expoziţia Mondială de la Shanghai. Cum se spune (eronat), brandul de ţară.

De ceva vreme te simţi naşpa. Ai luat nişte pastile care se tot promovează la televizor şi îţi promit creşterea energiei şi a poftei de viaţă. Frecţie la picior de lemn!

Îmi pare rău, dar ce-am să-ţi povestesc acum poate părea inspirat dintr-o secvenţă memorabilă a unui film de Kusturica. Dar povestea asta nu-i o ficţiune, ai să vezi!, n-are nicio legătură cu filmul.

Muşcă din Chicken Grill-ul său ca un lup. Probabil are dinţii mai buni decât mine. Întinde ketchup-ul din plic peste cartofi şi înfulecă. Eu ciugulesc din McPuişor şi mă uit la picioarele unei blonde. Altceva nu e de văzut în McDonald’s-ul ăsta.

Fumez la capătul vagonului. Sunt mulţumit: până la Urziceni am citit 25 de pagini din romanul „Intriga matrimonială” de Jeffrey Eugenides. Aud sirena locomotivei. Arunc ţigara la jumătate. Trenul se pune în mişcare. Mă întorc în vagon şi socotesc: pâ...

Am auzit mulţi oameni în jurul meu care susţin că, scârbiţi de televiziunile noastre de ştiri sau generaliste, se uită la Discovery, National Geographic şi alte astfel de canale tematice. În loc de Ciutacu, Gâdea şi Banciu, mai igienic este un docume...

Români, ocupaţi pieţele, gările, parcurile, aeroporturile şi străzile! Micul nostru românesc este în pericol! Uniunea Europeană pune în primejdie reţeta strămoşească a micului. Nu mai e vremea de îndopare, ci e timpul de grătare!

Una dintre scenele memorabile ale romanului „Douăsprezece scaune“ de Ilf şi Petrov se întâmplă la inaugurarea primei linii de tramvai din oraşul Stargorod. Suntem în Rusia sovietică a anului 1927....

Dorm. Aud un sforăit. E vecinul de deasupra. Nu-l cunosc, s-o fi mutat în ultimul an. Dorm pe sforăitul vecinului. Deodată, aud clinchetul metalic al cheii care intră în uşa de la intrare. Sar din pat şi fug la uşă. Cineva îmi forţează uşa....

Am primit un SMS de la Andrei. Îl citesc: „Salutări din Cuba, Petre! Havana e un fel de Galaţi, doar că locuitorii sunt negri“. Îmi vine să-mi miros mobilul, ca pe un trabuc cubanez. Dar mă abţin. Dacă telefonul îmi miroase a gaze de furnal, aşa cum ...

Cel mai bun şef este cel care se pricepe la toate. Tu te pricepi la ceva. De obicei, este pus şef pe criterii politice (la toate instituţiile publice) şi pe interese clientelare (la multe companii private). El vorbeşte mult, tu ciuleşti urechile, el ...

Zilele trecute, când a murit Margaret Thatcher, mi-am amintit de Leonard, căruia i-am rămas dator cu o ladă de Pepsi, în timpul războiului din Malvine....