Fantastica poveste a farmaciei din Timişoara care funcţionează de peste 120 de ani. Moştenitorii nu au mai primit nimic înapoi FOTO
0Ştefan Geml a primit în 1898 autorizaţia de funcţionare a farmaciei „Arany Kereszt” din Timişoara. În 1907, farmacia ajunge în proprietatea lui Sandor Weiss. Astăzi aparţine reţelei Catena.
La parterul Casei Brück din Piaţa Unirii funcţionează o veche farmacie, cu mobiler şi vitrină parţial originale. Se remarcă vitraliul din partea superioară a vitrinei pe care este scris „farmacie” în trei limbi – română, germană şi maghiară. Astăzi, aici funcţionează una dintre farmaciile Catena din Timişoara.
GALERIE FOTO
Casa Brück a fost construiă în stilul Secession maghiar, între 1910-1911, după planurile arhitectului Székely László, la comanda lui Salomon Brück. Pe fronton sunt inscripţionate literele BS, iniţialele primului proprietar.
Pe locul actualei clădiri s-a aflat deja o farmacie încă din 1898, „Arany Kereszt” (în traducere „Crucea de Aur”), care a fost înfiinţată Ştefan Geml, fratele lui Iosif Geml care a devenit mai târziu primar al Timişoarei (în perioada 1914-1918). Era a zecea farmacie din oraşul de pe Bega.
În 1907, văduva lui Geml îi vinde farmacia lui Sandor Weiss, care obţinuse diploma de farmacist la Budapesta, în 1889.
„Doamna Geml şi-a luat rămas bun de la tata cu cuvintele: Un evreu va avea poate mai mult noroc decât soţul meu. În 1910 clădirea a fost demolată şi în locul ei s-a înălţat o construcţie frumoasă cu trei etaje, în stil modern. Nu cunosc vechea clădire şi nici farmacia de atunci, eu fiind născut în 1909. În încăperea spaţioasă şi luminoasă din farmacia nouă, mobilierul splendid, din lemn de cireş, era bine pus în evidenţă. În timpul construirii, farmacia a continuat să funcţioneze pe piaţă, într-o căsuţă de lemn, iar locuinţa noastră era la etajul 3”, îşi începe povestea Tibor Weiss, fiul lui Sandor Weiss. Manuscrisul lui Tibor Weiss (1909-2005) a fost publicat în volumul „Destine evreieşti la Timişoara”, de Getta Neumann.
„În 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, tatăl meu a fost recrutat, iar farmacia a fost condusă de József Maszeletes care era scutit de serviciul militar. Faptul că în 1919 România a trecut sub administraţia românească nu a provocat schimbări fundamentale. Tatăl meu crescuse într-un sat românesc şi vorbea româneşte”, a mai scris Tibor Weiss, care în 1932 a obţinut la Universitatea din Cluj diploma de farmacist.
Piaţa Losoncz (azi Piaţa Unirii), în 1908. Farmacia „Arany Kereszt‟, proprietatea lui Sandor Weiss din 1907, era la parterul casei din colţ cu 2 etaje. FOTO museum.jewishtimisoara.ro
În 1910, clădirea a fost demolată şi s-a construit o casă cu trei etaje FOTO museum.jewishtimisoara.ro
„Tata a hotărât să invăţ toate chiţibuşurile meseriei la un alt specialist decât el. Timp de trei ani am lucrat în farmacia lui Dezsö Merkler şi de abia în 1936 am ajuns să activez în farmacia familiei. Colaborarea cu tatăl meu a fost întotdeauna plăcută şi fără fricţiuni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au început măsurile antisemite. La sfârşitul anului 1941 s-a numit un supraveghetor pentru fiecare farmacie proprietate evreiască. Simţeam că se apropie sfârşitul. La noi a venit o tânără farmacistă româncă. Sarcina ei era să supravegheze stocul de marfă. Seara lua cheile şi le aducea înapoi a doua zi dimineaţa, dar, desigur, nu îi dădeam toate cheile. Părinţii mei, locuind în aceeaşi casă, au reuşit într-o noapte să salveze o parte din marfă prin ieşirea din spate. Întreprinderea nu a fost fără risc, dar a reuşit! De altfel, farmacista nu ne-a făcut neplăceri şi nu ne-a deranjat în activitate. S-a adeverit că era fiica şefului jandarmeriei din Timişoara, care ne-a convocat pe tata şi pe mine şi a încercat să ne sperie prin ameninţări”, a continuat Tibor Weiss.
Sandor Weiss, în halat alb, în farmacie, cu un angajat FOTO museum.jewishtimisoara.ro
Farmacistul Sandor Weiss cu fiul lui, Tibor FOTO museum.jewishtimisoara.ro
Măsurile antievreieşti de la Timişoara
Pe data de 23 aprilie 1942, tuturor farmaciştilor evrei din Timişoara li s-a retras autorizaţia de a-şi exercita profesia. Ca toţi bărbaţii evrei între 18 şi 50 de ani, Tibor Weiss a prestat muncă obligatorie. A fost trimis să lucreze într-un detaşament de muncă în Odessa, oraş în care fuseseră masacraţi toţi evreii între octombrie 1941 şi ianuarie 1942.
Reclama umoristică creată de farmacist: „Nu murim niciodată, dacă cumpăraţi medicamente în farmacia lui Weisz S. Sándor!” FOTO museum.jewishtimisoara.ro
„Nu era o expropriere totală, trebuia să predăm cu un inventar marfa şi localul, dar nu mobilierul. Am ştiut dinainte cine va fi proprietarul: Viorica Heyer, născută Ionescu. Soţul ei, Mihály Heyer, a servit în armată ca farmacist căpitan. Nu pot să scriu decât lucruri bune şi frumoase despre doamna Heyer: nu numai că mi-a permis să lucrez la ea până s-a putut, dar a şi închiriat de la noi mobilierul din farmacie, ceea ce a reprezentat un venit important pentru noi”, a mai povestit Tibor Weiss.
Tibor Weiss în farmacie. 1938 FOTO museum.jewishtimisoara.ro
În 23 august 1944 România a întors armele şi s-a alăturat Aliaţilor în lupta împotriva Germaniei naziste. Măsurile antisemite au fost abrogate, iar farmacia a reintrat în posesia familiei Weiss în aprilie 1945.
Comuniştii au naţionalizat şi farmaciile
În ianuarie 1946, Tibor Weiss a devenit proprietar în urma decesului tatălui său. În iunie 1948, guvernul Petru Groza a „naţionalizat” (adică a confiscat fără nicio compensaţie) băncile, fabricile şi asigurările, iar în 2 aprilie 1949 s-au naţionalizat toate farmaciile din oraşe.
„Doamna Heyer s-a comportat corect şi ne-a restituit marfa pe care i-o predasem. Tata era deja grav bolnav şi, în ianuarie 1946, a murit la vârsta de 70 de ani. Eu am fost recunoscut fără probleme ca moştenitor legal. Apoi au survenit mari schimbări în politica internă a României. Guvernul postbelic de coaliţie a fost răsturnat de Partidul Comunist. La 30 decembrie 1947 regele Mihai a fost silit să abdice şi să emigreze. În 1948 Partidul Comunist a preluat puterea. În iunie 1948 guvernul a naţionalizat băncile, fabricile şi instituţiile de asigurări. Ştiam că în curând va veni rândul farmaciilor şi am început să lichidez stocul. În 2 aprilie 1949 s-au naţionalizat toate farmaciile din oraşe, celor din sate le-a venit rândul mai târziu. Măcinic, cel care a fost desemnat să supravegheze predarea inventarului, a fost un om foarte cumsecade. La percheziţia din casa noastră nu s-a găsit nimic. Nu s-a găsit, pentru că nu am ascuns medicamente”, a mai scris Weiss.
Diploma de licenţă în farmacie obţinută în 1932 de Tibor Weiss FOTO museum.jewishtimisoara.ro
„Statul român a vândut farmaciile expropriate abuziv”
Farmaciştii care erau membri de partid au fost convocaţi seara la centrul Partidului Comunist, reţinuţi până dimineaţa şi de abia atunci li s-a spus despre ce este vorba.
„Din 48 de farmacii, la Timişoara au rămas 15, printre care şi a mea. A devenit farmacia de stat numărul unu. Eu am fost numit şeful unei alte unităţi şi, astfel, după 42 de ani, legătura familiei noastre cu farmacia „Arany Kereszt” a încetat. După căderea lui Ceauşescu speram să primesc despăgubiri. Dar, în loc de asta, statul român a vândut farmaciile expropriate abuziv. Farmacia mea funcţionează în prezent în mâini private. Până la sfârşitul anului 1998, drepturile proprietarilor expropriaţi abuziv nu au fost recunoscute”, a încheiat Tibor Weiss.
Andrei, fiul fiul lui Tibor Weiss, născut în 1938, a avut de suferit în timpul şcolarităţii, fiind considerat „fiu de capitalist”. Din cauza unor formalităţi administrative, farmacistul Weiss şi urmaşii săi nu au obţinut despăgubiri.
Farmacia Catena în 2021 FOTO Ş.Both
Vă mai recomandăm:
Casa Brück din Piaţa Unirii, unde se află o farmacie din 1911, a căpătat un aspect civilizat