Poetul crucilor dintr-un sat gorjean scrie versuri la căpătâiul morţilor: „A venit îmbătrânirea şi ne-a gonit fericirea“

În cimitirele mai multor satele din jurul localităţii gorjene Târgu Cărbuneşti pot fi întâlnite cruci unicat din lemn, pictate într-un mod naiv şi inscripţionate cu diferite versuri. Acestea sunt realizate de Constantin Ridiche, de 80 de ani, din satul Curteana.

Tradiţia s-a păstrat în această parte a României şi mai sunt localnici care încă mai preferă crucile din lemn, în  locul celor din ciment, pentru că sunt mai deosebite. 
 

Constantin Ridiche a făurit numeroase cruci, care se găsesc în cimitirele din satele aflate în apropierea oraşului localităţii Târgu Cărbuneşti, dar cele mai multe se află în Curteana şi Floreşti. „O parte dintre crrcile făcute de mine se află în cimitirul din satul Curteana, iar o altă parte sunt în cimitirul din satul Floreşti. Până la şase săptămâni, la capul mortului se pune o cruce. Înainte erau numai cruci din lemn, dar acum  se fac mai mult din marmură, granit sau ciment“, povesteşte bătrânul meşter. 

Cruci cu versuri 

Crucile făcute de Constantin Ridiche sunt unice pentru că sunt inscripţionate cu versuri funerare, care sunt concepute tot de acesta. Niciun alt meşter din Gorj, din cei care ma trăiesc şi lucrează, nu realizează astfel de cruci. „Ai muncit din greu pe lume/ Ca să le faci pe toate bune/ Să te poţi ţine de lume / Ai muncit cu zi, cu noapte / Să avem şi noi de toate. / Pe toate le-am făcut/ Dar fericire nu am avut./ A venit îmbătrânirea şi ne-a gonit fericirea“, sunt unele dintre versurile compuse de către meşterul din Curteana. 

„Compun şi scriu versuri pe cruci de la vârsta de 40 de ani. În urma unor decese în satul în care trăiesc, dar şi din satele învecinate, familiile mi-au cerut să scriu câteva versuri despre cel care a trecut în lumea celor drepţi. Versurile sunt adaptate pentru fiecare persoană, în funcţie de viaţa pe care a avut-o şi cum a murit. Am făcut singur versurile. Le-am strâns toate într-un caiet. Există un obicei ca pe crucile din lemn să scrie ceva despre viaţa celui care a decedat“,

ne spune bătrânul meşter popular. 

A lucrat ca sondor

Constantin Ridiche are doar opt clase. A făcut şcoala din sat, după care, aşa cum era atunci, s-a angajat. A lucrat timp de 35 de ani la Schela de extracţie Ţicleni, iar, în timpul liber, se ocupa de făurirea crucilor.

Înainte erau mai mulţi meşteri asemenea lui, dar acum a rămas singurul. „Nu mai este nimen in Târgu Cărbuneşti să facă cruci din lemn. Sunt singurul. O să lucrez cât mai pot. Cei tineri nu se ocupă cu aşa ceva. O să fie puse alte cruci“, ne mărturiseşte bătrânul. 

A învăţat să picteze de la un ţârcovnic

Bătrânul munceşte mai bine de o zi la realizarea unei cruci. El le pictează cu motive specifice zonei. „Toată crucea este vopsită şi pictată, după care scriu versurile. Cam o zi muncesc la o cruce, dar nu pot fi făcute toate operaţiunile într-o singură zi, pentru că după ce este vopsită şi pictată urmează să fie scrisă. Am învăţat să pictez de la un ţârcovnic din satul Floreşti. Mai mult am furat de la el“, mai pecizează meşterul. 

Crucile sunt făcute din stejar sau din salcâm. Cele din stejar sunt cele mai rezistente „Stejarul este un lemn mai rezistent la intemperii. Cea mai veche cruce din cimitir are peste 40 de ani. Crucile rezistă cam o jumătate de veac pentru că sunt făcute şi vopsite bine“. 

Cruci unicat

Pompiliu Ciolacu, etnolog, spune că crucile realizate de Constantin Ridiche sunt deosebite: „Crucile au un specific aparte. Când am intrat în cimitir la Curteana, parcă o căldură există o anumită căldură şi un sentiment familal datorită crucilor realizate de Constantin Ridiche. Am observat că la crucile realizate de Constantin Ridiche predomină culoarea albă, care simbolizează puritatea. De asemenea, este desenată Maica Domnului şi pe unele tricolorul. Mă bucur că încă mai lucrează. I-am comandat meşterului din Curteana o cruce pentru Muzeul Crucilor din Măceşu, pentru că nu aveam o cruce din zona respectivă. Am fost foarte dezamăgit că pe teritoriul judeţului Gorj se duc încet-încet şi ceilalţi meşteri care confecţionează butoaie, ţes sau sculptează. Încercăm să găsim soluţii pentru ca aceste meşteşuguri să nu dispară“.