Aroganţele nevestei lui George Enescu: cerea să i se spună „Alteţă”. Compozitorul îi făcea toate mofturile

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Profesorul universitar Vania Atudorei relatează, în lucrarea „Soţia lui George Enescu a fost o scorpie – mărturie dureroasă“, o mărturisire a profesorului Régis Pasquier, de la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris. Acesta a fost pregătit, în  debutul carierei sale, de marele violonist George Enescu.

Pierre Pasquier, tatăl lui Régis Pasquier - muzician şi prieten cu George Enescu, şi-a dus fiul, într-o zi, acasă la George Enescu spre a fi audiat.

 „«Enescu era deja bolnav, dar a acceptat să ne primească, m-a ascultat, s-a ridicat de pe scaun, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: «Ai mult talent şi uite am să iţi dau sfaturi şi lecţii mai ales că eu am mai avut un băieţel ca tine, care avea 11 ani când am început să îl pregătesc, şi pe care l-am ajutat, iar acum este un mare violonist (se referea la marele Yehudi Menuhin), şi m-a acompaniat şi la pian. Era un bărbat distins, frumos, cu ochii mari şi cu privirea blândă şi pătrunzătoare, cu o frunte neobişnuit de mare, cu părul dat pe spate, simţeai că ai în faţa ta un geniu şi o personalitate uriaşă şi copleşitoare»“, i-a povestit Régis Pasquier profesorului universitar român. 

Deşi era un copil atunci, Regis Pasquier îşi amintea ce discutau muzicienii aflaţi în apropierea lui Enescu despre soarta crudă a acestuia: „Desigur, atunci când a fost acasă la Paris, la George Enescu, în sectorul IX, pe Rue de Clichy, la numărul 26-28, etajul 1, Régis Pasquier era mic, avea doar 9 ani. Dar îşi aminteşte ce discutau cei din jurul său, muzicienii din Paris care cunoaşteau situaţia familială tragică şi penibilă a marelui compozitor român şi supliciul pe care acesta îl indura, stoic, în compania soţiei sale, Maruca, timp de peste 15 ani, de la căsătoria lor în 1939 şi până la moartea lui George Enescu în 1955. După căsătorie, ea nu a acceptat să fie numită doamna Enescu, ci Alteţa Sa Prinţesa Cantacuzino. N-a fost lângă Enescu nici măcar când acesta a murit în camera sa de hotel, în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, fără lumânare“, a relatat Vania Atudorei.

George Enescu îi satisfăcea toate mofturile

Maruca Cantacuzino fusese dama de companie a Reginei Maria a României, şi pretindea că este Prinţesă, deşi fusese doar prin alianţă – ca urmare a căsătoriei sale precedente, la vârsta de 18 ani, cu bogatul prinţ Mihail Cantacuzino, primar la Bucureştilor şi Ministru de Justiţie, care deţinea Bucureşti „Palatul cu lei” de pe calea Victoriei. „Maruca era o tirană, o sclifosită şi o snoabă, arogantă, plină de vanitate, comodă (se trezea dimineaţa pe la orele 11 şi la amiază, ea lua micul dejun), iar la telefon, dacă cineva cerea să vorbească cu doamna Enescu, nici măcar nu răspundea, dar dacă cerea să vorbească cu Alteţa Sa, Prinţesa Cantacuzino, ei, da, atunci răspundea imediat. Lui Enescu îi şi era frică de ea şi făcea supus tot ce ea îi cerea şi îi satisfăcea toate mofturile şi toate capriciile, iar când aveau musafiri, ea nu mergea niciodată să deschidă uşa, ci îl trimitea pe el. El deschidea uşa şi îi ruga pe musafiri înainte de a intra, ca să i se adreseze Marucăi numai cu titlul de Alteţă, că numai aşa îi place. Ori „Alteţa Sa”, Maruca, nu a fost niciodată o adevarată Alteţă, deoarece nu se născuse Prinţesă, ci era fiica unor boieri din Tescani, judeţul Bacău şi se numea Maria Rosetti-Tescanu“, arată Vania Atudorei. 

George Enescu: „Am ajuns la mila oricui“

Profesorul universitar arată că Maruca îl exploata pe Enescu, care era tot mai bolnav. Chiar şi marele compozitor se plângea de starea în care ajunsese. „Maruca era o femeie ce iubea luxul, banii şi petrecerile, iar pentru asta trebuiau bani. De aceea îl exploata cât putea pe Enescu ca să dea cât mai multe concerte, lecţii, conferinţe, cursuri de Master Class, etc. pentru a face bani chiar şi în ultimii ani ai vieţii sale când avea o sănătate şubredă, şi oricum ei niciodată nu îi ajungeau banii, voia cât mai mulţi, şi mai mulţi şi mai mulţi. George Enescu i-a mărturisit preotului Vasile Haţeganu de la New-York că : «Am ajuns la mila oricui, plin de datorii. Sunt cerşetor în lume». Şi cum, în ultimii ani de viaţă, el nu mai putea cânta la vioară din cauza spondilozei, care îi afecta grav coloana vertebrală, atunci mergea să dirijeze orchestre. Toată lumea muzicală din Paris era la curent de drama şi de exploatarea pe care bietul Enescu o trăia cu despotica şi capricioasa sa soţie, dar nimeni nu putea să facă nimic, iar unii se şi întrebau dacă nu cumva Maestrul şi-a rătăcit minţile şi este masochist, plăcându-i suferinţa, şi cum este posibil să fie subjugat acestei creaturi. Bineînţeles, Maruca nu aducea nici un ban în casă, ea numai cheltuia şi pentru ea niciodată nimic nu era de ajuns. Îi făcea reproşuri lui Enescu de starea materială precară şi de faptul că locuiau în două camere mici cu baie si nu aveau nici bucătarie, iar pentru ea vizitatorii erau interesanţi numai dacă Enescu putea să le ofere serviciile sale plătite“, sunt cuvintele dure pe care le foloseşte Vania Atudorei la adresa soţiei marelui Enescu.

Dus de soţia sa la un hotel, după ce a paralizat

După ce a paralizat, în urma unui accident vascular celebral, George Enescu a fost dus la un hotel de către soţia sa, pentru că ea a motivat că nu se poate ocupa de îngrijirea lui.

„Cea mai flagrantă şi mai cinică dovadă de indiferenţă, cu care Maruca îl trata pe Enescu a fost afirmaţia ei în ultimele luni de viaţă ale marelui muzician, (mai ales din vara anului 1954 când în urma unui accident vascular cerebral paralizase pe jumătate), că ea nu mai poate să-l ţină acasă pe Enescu, pe motiv că ea nu este nici bucătăreasă, neştiind să gătească şi nici infirmiera ca să îl ingrijească. Era deja al doilea accident vascular cerebral al maestrului după primul din 1950. De aceea l-a mutat la Hotelul Atala din Paris, la etajul 4, camera 40, un Hotel de 48 de camere de patru stele ce aparţinea unui proprietar român pe nume Florescu, aflat lângă Champs-Elysée, pe rue Chateaubriand la numarul 10. De altfel şi ultima fotografie a lui George Enescu nu este cu Maruca ci cu câinele său Mutzerli“, a mai menţionat Vania Atudorei.

A refuzat să fie prezentă la parastasul marelui compozitor

Slujba de înmormântare a lui George Enescu a avut loc la Biserica Ortodoxă Română „Sf. Mihail şi Gavril” aflată în cartierul latin din Paris pe rue Jean de Beauvais. „La aceeaşi Biserică, Maruca a refuzat ca să fie prezentă la parastasul de 40 de zile de la moartea lui George Enescu sub pretextul ca acolo se face politică. Ulterior ,,Alteta Sa,, Maruca a plecat în Elveţia pe malul lacului Leman în oraşul Vevey unde avea să locuiască în luxosul Hotel Palace de 5 stele „Hôtel des Trois Couronnes” pe rue d’Italie. (...) Avea să moară 13 ani mai târziu la vârsta de 90 de ani. 

Mormântul lui George Enescu este la cimitirul Père Lachaise din Paris, aflat în stânga mormântului compozitorului Georges Bizet în secţiunea 68.