Portret/ Anamaria Lomicovschi, femeia care îmblânzeşte focul

Anamaria este singura femeie-pompier din Suceava şi participă la misiuni de salvare a vieţilor din incendii umăr la urmă cu bărbaţii. Când era mică îşi privea tatăl cum îmbrăca zilnic uniforma de poliţist şi-şi dorea să-i calce pe urme.

A mers chiar ceva mai departe când a ales o meserie care părea rezervată exclusiv bărbaţilor.

„Când am dat eu examen la subofiţeri era primul an în care se acceptau şi fete, iar baremele erau aceleaşi ca la băieţi, nu ca acum. Prin urmare am luptat la egalitate şi la proba de viteză şi la tot. Au intrat puţine fete atunci“, spune Anamaria. Îşi aminteşte cu mândrie că a obţinut 10 la toate probele.

Navetistă până la Cluj

În anul 2008 a fost singurul candidat admis din 20 la şcoala de ofiţeri de la Cluj. După ce a absolvit, ardelenii au încercat s-o convingă să rămână acolo, dar a preferat să rămână alături de cei pe care deja îi cunoştea şi pe care îi considera prieteni, pompierii suceveni. „Am făcut naveta vreo şase luni de la Suceava la Cluj. Veneam în week-end până când m-am decis să fac parte din echipa ISU Bucovina“, adaugă femeia-ofiţer.

În zecile de misiuni pe care le-a avut până acum cel mai greu i-a fost să privească în ochii oamenilor care şi-au pierdut agoniseala de-o viaţă şi care-şi fac o cruce mare atunci când se stinge incendiul. „Când te afli acolo, cu furtunul în mână, ai parcă putere, adrenalina te ajută să reuşeşti. Niciun incendiu nu seamănă cu altul, toate sunt diferite şi necesită acţiuni diferite“, povesteşte pompierul.

Stinge şi ultimul pai

Ultimul incendiu la care a participat a fost cel de la Adâncata, unde şura şi grajdul unui sucevean au fost cuprinse de flăcări. Atunci a trebuit ore în şir să ude fânul şi paiele rămase, deoarece era periculos. „Dacă un singur pai rămâne aprins, după ce plecăm noi focul poate izbucni din nou“, explică Anamaria.

Însă cel mai mare incendiu la care a fost rămâne cel din luna ianuarie de la Stroieşti, când s-a înregistrat şi o victimă. O femeia a juns la spital cu arsuri grave pe mâini şi faţă. Atunci a ars casa şi era riscul ca focul să aprindă şi casele vecinilor.

O karatistă de temut

Atunci când nu este la serviciu, Anamaria se ocupă de marea ei pasiune, artele marţiale, pe care le practică de mică. Acum câţiva ani lua locul I la toate competiţiile judeţene, iar mai apoi a ajuns să participe din partea ISU la Campionatul Naţional de Karate Do, organizat de Ministerul de Interne.

„Anul acesta am obţinut locul III, iar în anul 2008 locul IV“, mărturiseşte campioana. Pe lângă carieră şi pasiune, Anamaria mai are un odor. Pe fiul ei Lorand, pe care îi iubeşte ca pe ochii din cap.

Profil

Născută: 22 iunie, 1978, Suceava.
Studii: Şcoala de ofiţeri de la Cluj.
Familie: Căsătorită, are un băieţel.

Întrebări şi răspunsuri

Ce faceţi când nu aveţi misiuni?
În primul rând, pregătesc personalul fizic şi psihic. Sunt peste 100 de oameni care se află în subordinea mea. În ceea ce priveşte misiunile, sunt calificată să particip la operaţiunile de salvare de la înălţime şi la stingerea de incendii. O misiune a fost şi câştigarea locului III la Campionatul Naţional de lupte organizat de Ministerul de Interne, la noi misiunile sunt de diferite feluri.

Aţi avut ocazia să rămâneţi la Cluj cu serviciul, de ce v-aţi întors în Suceava?
Pentru nimic în lume nu aş pleca din locul acesta, deşi am avut ocazia. Am fost plecată în altă ţară, mi-a fost bine acolo, însă m-am întors.

Ce-i place
„Îmi plac artele marţiale, le practic de la vârsta de 12 ani şi nu aş renunţa la ele. Pe atunci erau în vogă, erau mulţi practicanţi, însă cu timpul s-au împuţinat. Mi-au intrat luptele în sânge şi nu m-aş lăsa niciodată“, spune Anamaria Lomicovschi.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii fără fair-play, care nu ştiu să piardă. În rest sunt o persoană optimistă, îmi plac toţi oamenii, chiar dacă sunt egoişti, mincinoşi sau ştiu eu cu ce defecte“, adaugă ofiţerul.