Reşiţa: PORTRET / Mihai Stroe un blog-er bănăţean în suflet

Mihai Stroe şi-a făcut un blog, pe care are numele Dejan Judici. A dedicat Banatului şi sârbilor din această regiune tot spaţiul virtual pe care îl stăpâneşte.

Profil
Născut - 30 mai 1988, la Ploieşti.
Studii - Student în anul 4 la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din Bucureşti.
Ocupaţie - Voluntar în cadrul organizaţiei studenţeşti „BEST Bucureşti”.

Ploieşteanul Mihai Stroe regretă din suflet că nu s-a născut în Banat. În cel românesc sau în cel sârbesc. Pasiunea pentru sârbi şi bănăţeni l-a făcut să-şi schimbe numele, cel puţin în spaţiul virtual. Prin blogul lui proclamă peste tot „minunăţia” de a fi sârb sau bănăţean.

La început era doar o glumă

„Când m-am hotărât să-mi fac blog, am avut nevoie de un pseudonim şi Dejan Iudici era cel mai la îndemână, pentru că ştiam de la început că o să abordez subiecte din Serbia“ povesteşte Mihai Stroe.

Multă lume l-a întrebat de unde provine pasiunea pentru sârbi. N-a ştiut niciodată să răspundă concret la această întrebare. „Îmi aduc aminte că, prin anii ’90, am văzut câteva casete cu videoclipuri cu muzică sârbească preluate de pe posturi sârbeşti. Mi-a plăcut muzica lor dar, în acelaşi timp, vedeam lucruri pe care în România gri nu le puteam observa. Era ceva ce se apropia mai mult spre Occident. Acum, când le văd pe Youtube, mi se par puţin kitch, dar îmi sunt la fel de dragi ca acum 15-18 ani. A urmat războiul din Kosovo. A fost un moment în care în instituţiile de presă din România au început să apară mai multe informaţii despre sârbi“, a mai povestit blog-erul.

A fost interesat de personaje din Serbia şi, până să aibă acces la internet, sursele sale de informaţie erau puţine. Pe urmă, computerul său a început să fie plin de muzică sârbească, imagini, cărţi despre ei, filme.

„Sincer, nu îmi dau seama ce a declanşat pasiunea mea. Acum mă gândesc că n-am putut fi aşa uşor impresionat de videoclipuri. Îmi place poporul sârb pentru că la el am găsit nişte calităţi pe care la poporul român contemporan nu le mai găsesc: respectul, patima, patriotismul, mândria“, povesteşte tânărul cu nostalgie.

Totul a început la Pojejena

Vorbea cu Andreea, o fată din Lugoj, despre Banat, despre muzica bănăţeană şi sârbească. Ea îi povestea tot felul de „bârfe“ bănăţene. „Eu eram înnebunit şi de Banat şi de Serbia şi căutam prin zona Banatului câteva „punţi“ spre sârbi. Când eram mai mic, în zona mea natală, a Munteniei, nu prea se găseau materiale legate de zonele mele favorite”, a mai spus Stroe.

Prin 1999, a ascultat o casetă cu muzică de petrecere din Banat. „Cred ca numele cântăreţei era Firuţa şi avea o melodie legată de viaţa militarului. Era o dedicaţie pentru câţiva militari din Pojejena. Apoi, Andreea din Lugoj, m-a invitat să merg împreună cu familia ei pe Clisură, la Pojejena şi Divici. Am fost foarte încântat şi, prin august 2006, am ajuns acolo. Am fost impresionat de primirea făcută de gazde. Nu eram obişnuit cu primiri aşa călduroase, mai ales că în zona Munteniei nu eşti privit cu ochi buni fiind un oaspete necunoscut“.

întrebări şi răspunsuri
Cum a fost prima vacanţă în Banat?
„Nu a fost o experienţă senzaţională, dar nu o voi uita niciodată. De multe ori îmi aduc aminte momente pe care le-am trăit acolo. Intrarea într-un „kolo“ sârbesc, spovedania în limba sârbă a unor bătrâne în mănăstirea de la Baziaş, plimbarea pe o şosea de pe care se vedea Dunărea şi malul sârbesc, casele specifice zonei, melodiile pe care le-am ascultat în grădina din spatele casei ce se auzeau din Serbia”.

Ce te-a atras în mod deosebit aici?
„Un alt lucru de care îmi aduc aminte când am fost în Clisură au fost plăcuţele localităţilor scrise cu chirilice. Ştiu, acum nu sunt un patriot, doar d-aia sunt Iudici. Dar pentru mine literele acelea au însemnat intrarea pe teritoriu bănăţeano-sârbesc. Atunci am uitat că sunt român. Mi-am permis acest lucru, preţ de câteva ore“.


ce-i place
„Îmi place foarte mult muzica sârbească, în special cea populară. Sunetul de armonică sârbească într-o melodie îmi trezeşte toate simţurile. Îmi plac Miki Gajic, Snezana Djurisici, Mirko Kodic, Dragan Kojic Keba, Dragana Mirkovic, Goran Bregovic (chiar dacă este croat!)”.

ce nu-i place
„În blogul meu tratez şi câteva probleme din Serbia. Mi se par nedrepte multe decizii ale organismelor internaţionale vizavi de poporul sârb şi mă doare acest lucru. Ei nu au fost ca noi. Noi ne-am dat pe lângă marile puteri, pentru a ne hrăni cu resturile de la mesele lor. Sârbii au vrut mai mult decât atât şi au plătit pentru acest lucru“.