Combinatul Siderurgic Reșița, colosul industrial anihilat de capitalism

De la 10.400 de angajați, combinatul funcționează acum cu 800. Fostul CSR, actual TMK, a început lupta cu capitalismul după 1990, atunci când numărul angajaților a început deja să scadă treptat.  Combinatul Siderurgic din Reșița a fost mândria României pe vremea comunismului, înainte să mai apară pe piață și altele similare, așa cum este, de exemplu cel de la Slatina.

Piesele sale unicat, produse de cei aproape 10.400 de angajați le mai vedem chiar și acum la trenurile autohtone. Foștii ceseriști, care au reușit să își păstreze joburile prin lupta dură cu economia de piață și privatizările dezastruoase își amintesc și acum cu mândrie de perioada de aur, dar se consideră norocoși că au reușit să își păstreze și locul de muncă.

„Noi am produs discuri și bandaje prin forjare pentru calea ferată, unice în țară. La Combinatul Siderurgic Reșița, s-a produs chiar și șina de cale ferată, dar și de mină”, spune Iosif Ciuciuc, unul dintre angajații care a reușit să treacă peste perioadele de restructurare ale uzinei.

Premieră şi în hidroenergie

Potrivit istoricilor, CSR a avut parte de câteva premiere la nivel naţional în ce priveşte sistemul hidroenergetic. „În 1970 s-a terminat de construit barajul Trei Ape de pe Timişul superior.

Acest baraj reprezintă o premieră la nivel naţional, fiind construit din anrocamente, cu nucleu de argilă”, spune istoricul Mircea Rusnac. De altfel, specialiştii sunt şi acum de părere că sistemul hidroenergetic de pe Bârzava superioară este unul dintre cele mai interesante din ţară.

Greve istorice la CSR
Liderii sindicali își amintesc și acum cu groază de schimbările prin care a trecut uzina, după ce a picat regimul comunist. Oamenii povestesc că declinul uzinei a început în 1993, iar de atunci lucrurile au mers tot mai prost. „S-a închis sectorul de producție primar, a scăzut producția, au început restructurări masive.

Atunci, la CSR au rămas doar 6.800 de angajați”, spune liderul sindicatului „Vatra”, Iancu Muhu, unul dintre cele mai puternice sindicate din țară. Situația nu a mai putut continua, astfel că, în luna decembrie a anului 1994, 30.000 de reșițeni li s-au alăturat ceseriștilor și au ieșit în stradă să întrebe Guvernul de atunci în ce direcție să o apuce. Sloganele le-au adus investiții.

„După acel protest, la CSR s-a construit cuptorul electric, Guvernul alocând bani pentru cumpărarea lui. Ulterior, în județ a mai ajuns 1 milion de dolari pentru înființarea secției de turnare continuă, iar lucrurile s-au menținut bine o perioadă”, a adăugat liderul sindical.

Combinatul a rămas pe linia de plutire, dar datoriile pe care le-a acumulat creșteau de la o zi la alta, astfel că,  statul s-a spălat pe mâini în fața mulțimii și a privatizat uzina. Și acum, angajații CSR spun că acea privatizare a fost una dezastruoasă. Nu s-au făcut investiții, iar oamenii nu își primeau salariile, astfel că perioada 2000-2003 a însemnat alte proteste cu greva foamei și drumuri blocate.  

Rușii au adus bunăstarea la Reșița
Petru Mladin este unul dintre reșițenii care a luat o primă de 600 de lei de sărbătorile de iarnă. Omul a avut bani să pună pe masa familiei sale tot ceea ce i-a trebuit.

„Sunt mulțumit de ceea ce se întâmplă acum”, spune bărbatul, care lucrează de o viață în combinatul reșițean. Societatea TMK a preluat CSR și l-a transormat în TMK Reșița.

Acum, uzina are cea mai modernă instalație de desprăfuire din țară, dar nu mai produce nimic unicat, iar numărul angajaților nu mai depășește 10.000, așa cum se întâmpla pe vremuri.