Patriarhul care a strămutat Biserica schitului Dragoslavele din Maramureş în Culoarul Rucăr-Bran
0Pe plaiurile pitoreşti ale comunei argeşene Dragoslavele, în Culoarul Rucăr-Bran, se află schitul cu acelaşi nume, a cărui biserică a fost adusă aici, bucată cu bucată, tocmai din localitatea maramureşeană Borşa
Înconjurat de munte, apă şi pajişti rupte, parcă, din poveşti, Schitul Dragoslavele - monument istoric şi religios - a fost ridicat, aici, pe banii preoţimii, în anul 1929 şi apoi dăruit Patriarhului Miron Cristea, ca reşedinţă patriarhală şi de odihnă pentru preoţimea musceleană.
Mai veche decât schitul este însă biserica sa maramureşeană, construită în secolul al XVII-lea, aşezată pe o fundaţie din bolovani de piatră, în curtea mare, cu fâneaţă şi pomi fructiferi.
“Biserica «Sf. Gheorghe» a schitului Dragoslavele,a fost strămutată din Borşa-Maramureş, iniţial, la Liceul militar din Predeal, şi, ulterior, în 1949, pe amplasamentul actual, lângă reşedinţa estivală patriarhală, prin grija patriarhului României, Justinian Marina”, precizează pentru “Adevărul”, "doctorul" legendelor argeşene, Sorin Mazilescu, cercetător şi fost manager al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş.
Fostul lăcaş al credincioşilor parohiei Borşa strămutat în Culoarul Rucăr-Bran atrage atenţia tocmai prin elementele ce diferă de specificul zonei.
“Caracteristică, prin structură, bisericilor de lemn din zona Maramureşului – unde fusese construită la sfârşitul secolului al XVII-lea, biserica prezintă un plan rectangular, cu absidă poligonală decroşată şi pridvor dezvoltat pe latura sudică, precum şi un antepridvor prevăzut cu doi stâlpi frontali, dispus în faţa intrării principale”, explică Sorin Mazilescu.
Biserica schitului Dragoslavele Foto: crestinortodox.ro
Potrivit cercetătorului, în forma sa originară, construcţia nu avea antepridvor şi nici soclu supraînălţat, un element constructiv condiţionat de amplasarea monumentului pe un teren înclinat.
„Deasupra pronaosului, se află o impunătoare turlă de secţiune patrulateră, învelită cu şindrilă şi surmontată de un foişor cu balustradă şi arcade traforate, acoperişul de forma unui coif fleşă piramidal, având baza pătrată evazată”, arată, pentru "Adevărul", cercetătorul Sorin Mazilescu. .
Pictura în tempera, pe suport de var stins, aplicat pe lemn şi fâşii de pânză
Pictura, de factură naivă, marcată de un grafism accentuat, reprezintă o altă curiozitate pentru cei obişnuiţi, în pelerinajele prin lăcaşeşe de cult ale Argeşului şi Muscelului, cu pictura murală.
“Decoraţia în lemn este concentrată la ancadramentul accesului principal (torsadă, rozete, pomul vieţii), la balustrada foişorului turlei (traforuri) şi la pridvor (crestături pe contrafise). Pictura în tempera fără liant, executată pe un suport subţire de var stins, aplicat pe lemn sau pe fâşii de pânză maruflată, la interstiţiile bârnelor, acoperă, în interior, întreaga suprafaţă a pereţilor şi a bolţii.", explică Sorin Mazilescu.
Biserica schitului Dragoslavele Foto:crestinortodox.ro
Cum ajungi la schit
Traversată de DN 73, care leagă Piteştiul de Braşov, comuna Dragoslavele se află pe Culoarul Rucăr – Bran, în Nord-Estul judeţului Argeş. După trecerea podului peste pârâul Dragoslavele, la nord de sat, se vede şi aşezământul în care tronează biserica maramureşeană.
Lăcaşul şi schitul nu sunt însă singurele obiective turistice ale frumoasei zone. Turiştii pot vizia Biserica Adormirea Maicii Domnului - 1661, Biserica Înălţarea Domnului - 1745, Crucea lui Matei Basarab, din anii 1632-1654, Crucea lui Lupu Vameşu - 1692, Crucea lui Roman Pârcălabul - 1724, toate monumente de patrimoniu cultural.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Biserica de mir cu uşi împărăteşti, veche de peste 500 de ani
Mănăstirea Slănic, Taborul Argeşului. Începuturile monahale