PORTRET: Dan Lucian Lele, părintele spiritual al deţinuţilor
0Părintele Dan este preot capelan militar la Penitenciarul din Oradea de zece ani. Este părinte, prieten şi îndrumător spiritual.
PROFIL
Născut. 16 iunie 1965, Oradea
Familie. Căsătorit, are doi copii
Studii. Institutul de grad Universitar din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Socio-umane, Universitatea Oradea.
Părintele Dan a avut chemare pentru biserică încă de când era un copil. Părinţii lui i-au îndrumat paşii către biserică şi l-au învăţat să creadă în Dumnezeu. Tatăl lui a fost cântăreţ bisericesc benevol în lăcaşul de cult din cartierul în care locuiau, la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. „Preoţia este un dar de la Dumnezeu. Consider că am avut chemare spre această misiune nobilă de a-L sluji pe Dumnezeu şi, nu în ultimul rând, pe credincioşii care mi-au fost încredinţaţi spre păstorire”, spune părintele.
Preot la Penitenciar
Înainte de a fi preot la penitenciar, Dan Lucian a fost numit preot paroh la Parohia Ortodoxă Română Tăşad, comuna Drăgeşti. Acolo a slujit ca preot timp de nouă ani, din 1990 până în 1999, când a fost transferat la penitenciar, ca preot capelan militar. „Preotul de penitenciar nu este conducătorul unei parohii. Populaţia penitenciară niciodată nu se poate constitui într-o comunitate creştinească în adevăratul sens al cuvântului. Izolaţi de societate, de familii, trăiesc adesea zguduiri sufleteşti de mare tensiune şi de multe ori îi încearcă disperarea. Pe alţii îi nimiceşte sufleteşte indiferenţa, absenţa simţului moral, neîncrederea în destin”, povesteşte părintele. Dan Lucian spune că persoana privată de libertate trebuie să vadă în persoana preotului un om apropiat ei, din punct de vedere spiritual, care să o ajute la recăpătarea conştiinţei de sine şi la restablirea legăturii cu Dumnezeu. Prezenţa preotului printre deţinuţi trebuie să insufle speranţa. „Oamenii cu probleme au nevoie de speranţă, cei ale căror idealuri au fost sfărmate în trecut, cei care sunt hărţuiţi de frică, cei care au încercat şi falimentat, cei care au trăit insatisfacţii şi experienţe nefericite, cu toţii în necesitatea speranţei, au nevoie de acest dar, pe care nimeni nu-l vede, dar ştiu că există”, spune părintele.
Dan Lucian spune că munca alături de persoanele private de libertate nu este uşoară, deoarece acestea provin din medii diferite. Pe lângă slujire, preotul de penitenciar are şi ore de consiliere individuală, unde fiecare deţinut vine şi îşi spune necazurile. Părintele se simte copleşit uneori şi spune că se încarcă foarte mult cu problemele deţinuţilor şi că au fost momente când îşi spunea că nu mai poate continua această muncă. „Am reuşit să îi fac să înţeleagă că prin credinţă şi apropiere de Dumnezeu vor trece mai uşor peste momentele grele, departe de cei dragi. Capela este arhiplină în fiecare duminică şi zi de sărbătoare”, spune preotul.
Întrebări şi răspunsuri
Aţi avut un caz mai special de care vă amintiţi?
Un fost deţinut condamnat la cinci ani cu privare de libertate după ce s-a autodenunţat. Imediat ce a intrat în penitenciar a dorit să ia legătura cu preotul unităţii. A dorit să se spovedească, iar o oră şi jumătate a enumerat păcatele grele pe care le-a făcut de-a lungul vieţii. Plângea ca un copil, iar lacrimile îi cădeau pe reverenda mea. Atunci am simţit cu adevărat ce înseamnă o sfântă spovedanie adevărată, din suflet.
Mai ţineţi legătura cu el?
S-a reîntors în familie, azi frecventează regulat Sfânta Biserică şi nu uită să mă sune din când în când, deşi au trecut mai mulţi ani de la plecarea sa, mulţumindu-mi de fiecare dată pentru sprijinul pe care l-a găsit aici.
Ce-i place
Preotul spune că îi place să citească, să-şi ajute semenii şi să se plimbe cu cei dragi, dacă timpul îi permite acest lucru.
Ce nu-i place
Dan Lucian spune că nu-i plac oamenii care zic una şi fac alta şi cei care trec nepăsători pe lângă unii oameni care au nevoie măcar de o vorbă bună, dacă altceva nu le pot oferi.