Iaşi: Potret/Dragoş Cojocaru: Merge pe urmele lui Placido Domingo

Autor al aproape 50 de volume personale, colective şi traduceri din spaniolă şi italiană, profesorul universitar „se sacrifică“ pentru marea pasiune: opera.

În familia lui se asculta operă şi de mic Dragoş Cojocaru a fost dus la spectacole. Joaca preferată a copilului era să-l imite în oglindă pe Placido Domingo. Obsesia pentru celebrul artist şi pentru fotbalul spaniol a dus implicit la îndrăgostirea de limba spaniolă. „Spaniola a fost marea pasiune. La italiană am ajuns din întâmplare“, spune profesorul.

Cu doi ani înainte de Revoluţie a dat admitere la Politehnică. Atunci, o astfel de specializare însemna şansa celor care vor să găsească un post în oraş. A renunţat însă în 1990 şi a optat pentru Facultatea de Spaniolă-Italiană, iar din 1995 predă el însuşi literatura italiană la Facultatea de Litere din Iaşi.

Acum, Dragoş Cojocaru este conferenţiar doctor şi, în decurs de zece ani, de când profesorul Emil Iordache i-a explicat de ce trebuie să scrie şi cum să traducă, a publicat în jur de 120 de studii, eseuri şi recenzii, a susţinut de asemenea peste 25 de comunicări ştiinţifice la simpozioane şi colocvii universitare naţionale şi internaţionale.

I-au apărut 16 volume de autor şi coautor, studii, eseuri, manuale de conversaţie, gramatici şi 26 de volume de traduceri ale unor cărţi de istorie, antropologie culturală, lingvistică, istoria artei, istoria ştiinţei, semnate de autori iluştri ai culturii universale. Este şi membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii de Limbi Clasice din România.

În zece ani, 50 de volume

Pe lângă activitatea la catedră, intelectualul ieşean mai deţine, din 2002, funcţia de redactor-şef adjunct al „Analelor Universităţii «Al. I. Cuza»“, este membru în colegiul redacţional al publicaţiei trimestriale „Poezia“ (din 2007) şi secretar de redacţie al revistei culturale „Convorbiri literare“, unde ţine rubrica „Lornionul galactic“. Nu a fost ocolit nici de premii, cele mai multe fiind cele de la concursurile de traducere, dar şi Premiul Bibliotecii „Gh. Asachi“, pentru volumul „Suavul suspin“, din 2004, şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru lucrarea „Natura în «Divina Comedie». Studiu istoric şi comparativ“, din 2005.

Eforturile depuse de Dragoş Cojocaru servesc pasiunii sale pentru muzica de operă şi pentru Placido Domingo. Dacă ani de zile s-a mulţumit să-şi cheltuie banii pe discuri, când a început să călătorească, lumea în care trăia înainte i-a părut dintr-odată insuficientă.

Acum, grija primordială a universitarului este să traducă îndeajuns de mult pentru ca banii câştigaţi din asta să acopere cheltuielile cu drumul, cazarea şi biletul la un alt concert Placido Domingo. Roma, Milano, Paris, Berlin, Barcelona, Valencia, New York sunt doar câteva oraşe văzute cu un astfel de prilej. Ca atare, activitatea de traducător este apreciată de profesor ca un noroc şi o oportunitate de a-şi înmulţi vizitele în străinătate. În perioada vacanţei, Dragoş Cojocaru traduce cam zece pagini pe zi, dar nu mai are acelaşi ritm când începe anul universitar.

„Mi se întâmplă chiar să nu pot dormi noaptea pentru că nu găsesc cea mai bună traducere a unui cuvânt sau a unei expresii“, afirmă conferenţiarul. Dragoş Cojocaru se mândreşte că l-a întâlnit pe celebrul tenor spaniol de 26 de ori. Cam tot atâtea traduceri a reuşit să facă şi el până în prezent.

A avut prilejul să stea de vorbă cu el, să facă fotografii împreună şi chiar să fie citit de artist. „Tot ce mă interesează este să fac cât mai multe traduceri ca să-mi fac rost de bani pentru bilete la Domingo“, adaugă cu pasiune ieşeanul. Într-un fel, el nu face altceva decât să-şi continue visurile din copilărie şi să le concretizeze.

Întrebări şi răspunsuri
La ce lucraţi în prezent?
Acum traduc o carte despre yoga tantrică, a lui Julius Evola şi vreau să termin o carte personală, „Lornionul galactic”, ce are ca punct de plecare articolele apărute în ultima vreme în revista „Convorbiri literare”.

Cum îmbinaţi literatura italiană cu muzica de operă?
Dar ele sunt strâns legate. Chiar ţin un curs intitulat «Perspective multiculturale şi multidisciplinare în opera italiană: de la textul literar la spectacolul total», în care urmăresc, printr-un studiu comparatist, întrepătrunderile care au existat între lucrările unor autori prestigioşi şi ariile celebre de operă.

Ce-i place
Dragoş Cojocaru este un împătimit al muzicii de operă şi, în special, al lui Placido Domingo. Îi place să călătorească în marile oraşe. Are o slăbiciune pentru Fontana di Trevi, din Roma, şi Metropolitanul new-yorkez. Iubeşte animalele, pe care le vizitează în grădinile zoologice din locurile prin care ajunge. Dintre scriitori, îi preferă pe Dante şi E. T. A. Hoffmann.

Ce nu-i place
Profesorul universitar spune că nu-i place faptul că oamenii nu sunt capabili să înveţe din propriile lor greşeli. Lucru care, luat individual, poate fi pentru cineva un merit. Şi nu-i place moartea, mai cu seamă când „nu respectă o ordine“.

Profil
Născut. 8 septembrie 1968, Iaşi.
Studii. Doctor în Ştiinţe Filologice al Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi, 2005.
Familie. Necăsătorit.