FOTO Cum au refuzat edilii din Focşani o donaţie a bustului marelui istoric Constantin Giurescu. Odobeştenii se laudă astăzi cu lucrarea
0Celebra familie Giurescu, care a dat ţării trei generaţii de academicieni, a avut o puternică legătură cu Focşaniul.
Ieri a încetat din viaţă istoricul Dinu C. Giurescu, ultimul reprezentant al celebrei familii Giurescu, care a dat acestei ţări trei generaţii de mari istorici.
Atât bunicul, cât şi tatăl lui Dinu Giurescu au fost istorici de renume şi academicieni, iar tatăl regretatului Dinu s-a născut chiar în Focşani, în anul 1901.
În anul 2006, Primăria Focşani a primit din partea Fundaţiei Basgan un bust al marelui istoric C.C. Giurescu, ca act reparator pe care fundaţia a vrut să-l facă în memoria savantului, prieten foarte bun cu celebrul inginer şi inventator focşănean Ion Basgan.
Deşi autorităţile de atunci au promis că se vor ocupa de soclu şi vor aşeza bustul istoricului în Piaţa Teatrului, spre ruşinea lor, care au recepţionat demersul ca pe un act politic, acest lucru nu s-a mai întâmplat, deşi Focşani este locul de naştere al istoricului.
Din fericire, autorităţile din Odobeşti au percutat mult mai bine şi le-au dat o palmă peste obraz celor de la Focşani.
Practic, în 2006, în anul când istoricul Dinu C. Giurescu a devenit cetăţean de onoare al oraşului Odobeşti, edilii din oraşul viilor au preluat bustul refuzat de autorităţile din Focşani. Casa de Cultură din localitate poartă astăzi numele ilustrului istoric Constantin C Giurescu iar bustul său străjuieşte imobilul din Centrul Civic al oraşului.
“Se ştie că erudita familie a avut legături cu oraşul nostru şi ar trebui să fim mândri că unii dintre cei mai mari istorici ai ţării au profesat ori s-au născut în Focşani. După cum este consemnat pe mai multe surse, primul intelectual din familie, Constantin Giurescu, a venit pe lume în august 1875, la Chiojdul de Buzău , a urmat şcoala primară în sat, a obţinut o bursă la Liceul Petru şi Pavel din Ploieşti şi a absolvit examenul de Bacalaureat în 1894. A vrut să urmeze calea matematicii, eventual a medicinii, dar a ales istoria, fiind impresionat de o lecţie a lui Grigore Tocilescu despre Dacia Romană. A devenit licenţiat în istorie, în iulie 1898 şi a fost numit în aceeaşi toamnă profesor suplinitor al catedrei vacanţe de la Liceul Unirea din Focşani. În 1900 a făcut cunoştinţă cu Elena Antonescu, fiica lui Costache Antonescu, negustor de seamă pe strada Mare a Unirii, o fată tânără de 20 de ani, frumoasă, cu trăsături fine şi o fire blândă. Nunta celor doi a avut loc în ianuarie 1901, într-o iarnă grea, cu troiene mari de zăpada. Imediat după căsătorie, părinţii s-au mutat într-o casă de pe strada Gării la nr. 17, o clădire gospodărească cu 4 camere, cu faţada orientată spre răsărit şi împodobită cu patru coloane mari. Despre aceasta , C.C. Giurescu susţine în Amintirile sale că imobilul a fost demolat pentru a face loc unui ansamblu de blocuri . Constantin C. Giurescu a venit pe lume în octombrie 1901, dar şederea acestuia în Focşani a fost scurtă, pentru că în toamna lui 1902, părintele său a prins un transfer la Liceul din Buzău, iar din septembrie 1903 a primit o bursă la Viena pentru a face unele săpături documentare în arhivele de acolo. Din anul 1906, părinţii şi micul Costică au revenit în ţară, stabilindu-se la Bucureşti, într-o casă cumpărată la licitaţie, situată în cartierul Uranus , cel demolat de Ceauşescu, pentru a ridica pe acest loc măreaţa Casă a Republicii. Constantin C. Giurescu nu a renunţat la legăturile cu judeţul natal şi a fost ales în câteva rânduri deputat de Putna în circumscripţia Adjud, unde a avut şi o păţanie cu un revolver, cu care era cât pe ce să între în secţia de votare şi datorită căruia era să facă o lună de închisoare. După ce a fost instalat în funcţia de rezident regal, în 1939, a manifestat şi mai mult interes pentru ţinuturile de baştină, printre preocupări putând fi amintită şi organizarea sistemului de bălţi de la Mândreşti, care au permis pe lângă igienizarea locului şi înfiriparea unei întreprinderi piscicole de folos comunităţii din Focşaniul aflat la doi paşi. După venirea comuniştilor, a făcut 5 ani de reeducare la Canal şi probabil că ar mai fi făcut, dacă nu bătea palma, de voie, de nevoie cu torţionarii. A murit în 1977, dar nu fără a lăsa în urmă o operă istoriografică impresionantă. Fiul lui, Dinu C. Giurescu, până mai ieri contemporan cu noi, nu are nevoie de nici o prezentare”, potrivit istoricului Florin Dîrdală.