Astrid Mezmorian, o franţuzoaică cu sânge de olteancă pe urmele crimelor comuniste

Are doar 23 de ani şi vrea să schimbe lumea. Trăieşte la Paris, dar vine în fiecare an la rudele din România. Îşi doreşte să facă un reportaj despre crimele comuniste.

Tonică, mereu zâmbitoare, Astrid Mezmorian, are o carismă de invidiat. Am cunoscut-o acum două zile în redacţia Adevărului de Seară Craiova. „Sunt româncă şi armeancă“, ne spune tânăra. Are sânge de olteancă, deşi s-a născut la Paris. „După mama, sunt craioveancă, iar după tata, armeancă”, ne lămureşte Astrid din două cuvinte româneşti şi restul în limba lui Napoleon.

În fiecare an străbate drumul Paris-Craiova, dus-întors. Vine la bunica sa, Veronica. „Nu pot să trăiesc dacă nu o văd. Măcar odată pe an.  O ador, este singura mea bunică în viaţă care vorbeşte fluent şi franceza”, ne spune mândră parizianca. Oricât de mult ar iubi Parisul, un oraş fără egal pe lume, Astrid spune că se simte atrasă de România. Ne povesteşte că urmăreşte cu sufletul la gură evenimente ce se petrec aici: „Sunt foarte curioasă de tot ce se întâmplă în lume. România progresează încet şi cred cu tărie că instabilitatea politică poartă întreaga vină”.

Trăieşte la Paris, dar simte româneşte

Franţuzoaica mai spune că se simte mai ataşată de România decât de Franţa. Condamnă comunismul şi vrea să vorbească lumii despre crimele odioase care au caracterizat sistemul în întreaga lume. „Mă sperie ce a făcut comunismul. Am văzut în reportaje TV, am citit în cărţi şi în ziare, dar am aflat despre acea realitate crudă din gura mamei mele".

A cutreierat spaţiul media internaţional. De la Radio France la BBC's Washington DC. Tânăra spune că a ales jurnalismul „pentru că înveţi tot timpul şi întâlneşti oameni din toate categoriile sociale, dar mai ales ai ocazia să cunoşti caractere. Dintre cele mai diverse”. Astrid urmăreşte cu interes şi media din România. Vrea să ajungă la Scorniceşti, unde a aflat că Ceauşescu va avea o statuie.

„E prea mult spaţiu în media românească pentru lucruri şi fapte ocazionale, senzaţionale şi fapte morbide. În presa internaţională nu vei vedea aşa ceva”, mai spune franţuzoaica cu sânge de olteancă. „Nu am dispreţ faţă de presa din România, dar în comparaţie cu ce ne învaţă la şcoală, în Franţa geopoliticul este cu mult mai intens”.

Pe craioveni îi consideră generoşi

Îşi doreşte să prezinte jurnale de televiziune. „Consider că imaginea poate transmite mult mai mult. În primul rând emoţia. Acum, se pregăteşte să facă un reportaj despre un copil din Craiova ucis de Securitate pe când avea doar 17 ani. „A stat în puşcărie de la 12 ani pentru că îndrăznise să facă un radio amator. Nu înţeleg de ce clasa politică nu vorbeşte despre comunişti. Securitatea a fost ce e mai grav pe lumea asta pentru români”.

Pe craioveni îi vede generoşi. „E ca la ţară. Găsesc că oamenii sunt plăcuţi, dar poate că încarnez pentru ei visul francez. Oamenii pe care i-am întâlnit spun asta. Cert e că pentru mine este o mândrie să spun: sunt româncă şi armeancă!“, încheie frumoasa pariziancă.  

NĂSCUTĂ 4 februarie 1986, Paris, Franţa.
STUDII 2 mastere în Economie şi Ştiinţe Politice, Şcoala de Jurnalism Radio France şi BBC's Washington DC.
FAMILIE Necăsătorită.
IDEALURI Să ajungă reporter TV internaţional.

Ce-i place

Lui Astrid îi place sensibilitatea, cu tot ce presupune ea. Îi plac râsul, arta, pictura, teatrul, pasiunea, competivitatea.

Ce nu-i place

Nu înţelege lipsa de curiozitate şi nici de generozitate. Nu-i plac oamenii cărora le lipseşte modestia şi nici cei care nu au ţeluri.

Ce ai schimba dacă ai avea putere?

A.M. Aş încerca să îi ajut pe africani. Consider că toată lumea s-a servit de resursele lor fără a-i ajuta. Din contră, africanii i-au sprijinit pe cei care le-au călcat tărâmul, dar ei au fost recompensaţi cu minciună de-a lungul timpului de guvernele lumii.