Bucureşti: Luciana Grosu - Tânăra poetă îndrăgostită de fantastic

Poetă, prozatoare şi de puţin timp dramaturg, Luciana a început să scrie, de la vârsta de 13 ani, poezii despre anotimpuri şi natură şi a publicat două romane fantastice în 2004 şi 2007.

Tânăra a început să scrie poezie încă din clasa a treia. „Îi admiram foarte mult pe poeţii români şi îmi plăcea poezia simbolistă, cu multe culori, multe parfumuri, pietre preţioase“, spune Luciana.

Ea a început să scrie poezii cu rimă, deoarece îi plăcea stilul clasic. În prima sa creaţie, intitulată „Primăvara“, Luciana a încercat să exprime cât mai bine anotimpul şi bucuria primăverii.

Mai citeşte şi:
Iuliana Balteş, medicul care te învaţă să devii adult
Andrei Gheorghe a creat o poezie folosindu-se de Twitter
Alina Stoica face broşe din nasturi şi din lut polimeric
Ayiana Lee Anderson, o mică Beyonce cu origini româneşti
Elisabeta Pricop, ucraineanca îndrăgostită de graiul românesc
Petre Flueraşu, bucureşteanul care scrie poezie japoneză
Mihaela Georgescu- până la 22 de ani a fost numai şefă
Vicenţiu Ciorbaru a fost premiat de NASA pentru o staţie pe Lună
Bogdan Tătăroiu, de profesie olimpic la informatică

„Mie mi-au plăcut întotdeauna figurile de stil şi am încercat să includ cât mai multe epitete, comparaţii, metafore. Dar era departe de a fi perfectă, deoarece rima nu era foarte bună. În prezent, când scriu o poezie, încerc să nu mă las pradă cuvintelor. Dacă un cuvânt sună prost, mai bine o iau de la capăt şi găsesc ceva mai bun în locul lui“, explică tânăra poetă.

Şi-a descoperit singură talentul
Luciana şi-a descoperit singură talentul, iar mama şi familia ei nu au influenţat-o în niciun fel. Momentul decisiv în cariera ei de poetă a fost atunci când a participat la un concurs de profil şi a câştigat un premiu. „Până în clipa în care nu am intrat într-un concurs de poezie cu cele câteva poezii pe care le-am scris şi nu am câştigat un premiu, talentul meu nu a fost confirmat“, mărturiseşte Luciana.

„Cât timp am fost elevă, ceea ce înseamnă majoritatea vieţii mele, acest talent al meu era bine că era acolo, în interiorul meu, dar cumva era în plus, pentru că şcoala era mai importantă decât orice. Abia acuma mă simt liberă şi nu mai simt că există obstacole care să mă împiedice să scriu“, spune Luciana, proaspăt absolventă a două facultăţi, cea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi cea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

În anul 2000, la doar 13 ani, Luciana a obţinut prima distincţie pentru poezie la Concursul Naţional Tinere Condeie, organizat de Cenaclul „Săgetătorul“, condus de profesorul Tudor Opriş. „Am trimis prin poştă poeziile mele la acest concurs naţional care premia tinerele talente“.

Între fantastic şi lumea reală
În anul 2004, Lucianei i-a apărut primul roman, „Realitate imposibilă“, pe care l-a transformat anul acesta într-un volum de teatru, apărut la editura Printech. „Am transpus într-o piesă de teatru povestea din romanul meu de debut. Eu sper că piesa mea va fi jucată cândva pe scena unui teatru“, a spus Luciana.

Romanul, apărut la editura Humanitas, este un basm modern despre o tânără pe nume Crisanta care trebuie să se lupte cu Tărâmul Imposibilului pentru a salva Tărâmul Fanteziei, locul de baştină al speranţei.

„Crisanta nu se luptă cu monştri sau cu balauri, personaje negative des întâlnite în basme, ci se luptă cu sentimente precum deziluzia, dezamăgirea, se luptă cu acei oameni «mari» care spun că «Nu e bine să crezi!» şi «Nu e bine să visezi!». Practic, ea se luptă cu imposibilul“, explică autoarea subiectul romanului.

„Scrisoare fără litere“, al doilea roman al Lucianei, care a apărut la editura Paralela 45 în 2007, este mai mult decât unul de literatură pentru copii, după cum îl descrie Luciana.

„Este un roman fantastic. Este povestea unui băiat care are lumea lui, izolat de ceilalţi. Sunt două planuri în roman: pe de o parte este lumea lui fantastică, iar de cealaltă parte este lumea reală. În final, cele două planuri se întâlnesc şi deznodământul va deschide poarta comuncării între cele două lumi“.

Profil
Nume: Luciana Grosu
Născută: 12 decembrie 1987
Studii: Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Premii:
- Premiul juriului pentru debut (poezie) la Festivalul Naţional de Creaţie „Mihai Eminescu“, ediţia a VI-a, iunie 2005.
- Premiul „Titu Maiorescu“ pentru literatură acordat de Şcoala cu clasele I-VIII nr. 45 „Titu Maiorescu“, aprilie 2004.
- Premiul I pentru poezie la Concursul Naţional Tinere Condeie, iunie 2003.
- Premiul special al juriului la Festivalul Naţional de Poezie „Nichita Stănescu“, iunie 2002.
- Premiul I pentru poezie la Concursul Naţional Tinere Condeie, 2002.
- Premiul I internaţional al Revistei Je Bouquine, Bayard Press, martie 2002.

Activitate publicistică:
- Volumul „Realitate Imposibilă“ - teatru, 2009, editura Printech
- Romanul „Scrisoare fără litere“, 2007, editura Paralela 45
- Romanul „Realitate Imposibilă“, 2004, editura Humanitas Junior
- Volumul de versuri „Reîntoarcere“, 2002, editura Pro Transilvania
- Volumul de versuri „Flori de ametist“, 2000, editura Pro Transilvania
Poezii în următoarele antologii:
- „Săgetatorul“ - prima promoţie de tinere condeie a mileniului III“, prof. dr. Tudor Opriş, 2002;
- „Istoria debutului literar al scriitorilor români în timpul şcolii“ (1820-2000), prof. dr. Tudor Opriş, 2002

Blog: http://scrisoarefaralitere.wordpress.com

CE-I PLACE
„Îmi place arta. Îmi plac oamenii deosebiţi cu care pot să comunic. Îmi place atunci când descopăr ceva deosebit, care poate fi o culoare, un sunet, o persoană sau chiar un spectacol. Îmi plac spectacolele, artificiile, zâmbetele şi să cunosc oameni noi şi să-i ajut prin ceea ce scriu“, spune poeta.

CE NU-I PLACE
„Nu-mi plac oraşele gri şi cenuşii şi sufletele gri-cenuşii ale oamenilor. Nu-mi place atunci când oamenii uită cine sunt, atunci când îşi pierd speranţa în ei. De asemenea, nu-mi plac oamenii care nu cred în bine şi cărora nu le pasă de ceilalţi“, explică Luciana.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

De ce scrii literatură fantastică?
Pentru mine, aşa apare lumea, aşa o văd eu, cu fiinţe fantastice, cu animale fantastice, chiar dacă, de fapt, e vorba de lumea reală. Îmi place fantasticul care poate să schimbe realitatea. Cred că dacă duci oamenii într-o poveste fantastică, ei vor putea după aceea să accepte mai uşor ideea că realitatea în care trăim ar putea fi mai mult decât atât şi mai bine decât atât.

Despre ce anume ai vrea să mai scrii şi nu reuşeşti?
Vreau să scriu despre mine, dar îmi este destul de greu. Despre mine ca persoană, nu în calitate de scriitoare, poate o biografie sau un fel de jurnal. Mi-e imposibil să scriu despre război. Nu aş putea scrie despre război şi despre violenţele şi atrocităţile sale. Chiar dacă, poate, ar fi bine să scriu o carte în care să se vadă până unde se poate ajunge atunci când oamenii uită că sunt oameni.