„Udătoriu din Şurdeşti“, un obicei agrar străvechi desfăşurat în a doua zi de Paşte
0Primul eveniment agrar din acest an în Maramureş are loc în Şurdeşti, unde este sărbătorit cel mai harnic gospodar, primul care a ieşit la arat în acest an. Petre Tămaş, sau „Petre a lui Iustinu’ Vădeanului“, aşa cum îi este porecla în sat, a fost anul acesta cel văzut primul ieşit la arat, iar pe lângă faptul că va fi sărbătorit, el va trebui să dea o masă celor prezenţi.
Satul Şurdeşti devine în a doua zi de Paşte un furnicar unde sătenii se îmbracă în straie populare şi vin la biserică, după care participă la un eveniment local. Ziua este una aparte, astăzi are loc ”Udătoriu”, un vechi obicei agrar ce are loc primăvara, sărbătorind renaşterea, reînnoirea naturii.
Cu această ocazie este sărbătorit ce mai harnic gospodar din sat, iar evenimentul se desfăşoară după un întreg scenariu. Prima parte a acţiunii are loc la biserică, după terminarea slujbei. Până în ziua de azi, manifestarea se derulează la biserica veche, o biserică din lemn ce datează din 1721.
Aici, feciorii şi fetele tinere se adună în tinda bisericii, unde preotul dă dezlegarea obiceiului. Apoi are loc o “confruntare” între tineri şi diac, care este “mituit” cu un litru de pălincă să deschidă biserica. Tot diacul este cel care cunoaşte numele primului gospodar care a ieşit la arat, însă îl va spune numai după ce primeşte ”mita”, o stică de pălincă. După ce este anunţat numele udătoriului, se împart “funcţiile”.
Patru feciori primesc rolul de sfetnici, dintre care unul este comarnic, iar alţi patru sunt ”jendari”. Se mai alege un şef de post, un judecător, mulţitor, scăzător, doctor, boacter, sanitari, păcurar, porcar etc. Fiecare dintre ei îşi intră în rolul după ce sunt identificaţi feciorii care au umblat le fete în timpul postului ori au jucat, lucruri total interzise în sat. Judecătorul le dă pedepse care constau în câteva lovituri simbolice în tălpi, însă scăzătorul şi mulţitorul vor negocia numărul lovitorilor. Pedepsiţii sunt ridicaţi pe braţe de ceilalţi feciori şi sunt loviţi, simbolic, în tălpi cu maiul. Dar nu scapă de pedepse nici jendarul, nici judecătorul. ”Mie mi se pare că şi pe şefu de post l-am văzut că o jucat în post”, spune cel care conduce întreaga ceremonie. ”La el trebe să-i dăm batăr 25”, stabileşte el numărul loviturilor.
Acţiunea se mută apoi la udător acasă, unde o moneda este ascunsa într-o buturugă, iar feciorii trebuie să o găsească. Aici are loc un pariu: ”Măi ficiori! Dacă găsâţ’ voi banu’, el (gospodarul, n.r.) tre’ să plătească. De nu-l găsâţ’ şi vi-l arată el unde l-o ascuns, facţi voi cinste”, porneşte cel care conduce ceremonialul. Apoi îşi dau toţi mîinile, pecetluind pariul şi pornesc căutarea monedei. În câteva minute, buturuga este spartă cu securea şi banul este găsit de tineri. O clipă de neatenţie este sufcientă din partea feciorilor şi sărbătoritul fuge, ca să nu trebuiască să plătească. Feciorii fug după el, îl prind şi îl aduc înapoi, evident, atât fuga cât şi prinderea lui sunt simbolice.
La curtea gospodarului se încinge un joc, iar udătorul împarte o sticlă de pălincă cu bărbaţii adunaţi la casa lui. Fuga se repetă de câteva ori, iar în final, îl pun în tileguţă (o căruţă de mici dimensiuni) şi dus la râu, unde va fi stropit cu apă. La rândul lui, gospodarul sărbătorit îi va stropi pe cei tineri.
Festivalul a fost întrerupt în timpul comunismului pentru mai multe zeci de ani, fiind reluat în 1997. Odată încheiată ceremonia, în mijlocul satului are loc ”Danţu’ la şură”, unde muzica, jocul şi voia bună fac parte din ”meniu”.
Evenimentul este organizat de primăria Şişeşti şi, după ceremonial, sătenii se bucură de un festival de muzică populară şi distracţie.
Mai puteţi citi: