Baia de Arieş şi Abrud, cele mai mici oraşe din Alba. Localităţile miniere din Apuseni îşi caută gloria de altădată
0În Alba, două oraşe foste miniere din Munţii Apuseni au ajuns să aibă mai puţini loucitori decât unele comune. Baia de Arieş şi Abrud sunt cele mai mici localităţi urbane din judeţ şi au, în continuare, un viitor incert. Baia de Arieş a ajuns la 3.461 de locuitori, în timp ce Abrudul numără 5.072 de suflete.
Ambele oraşe din Munţii Apuseni au fost monoindustriale, legate decisiv de exploatările miniere de aur din zonă. În urma falimentului şi închiderii minelor, localităţile au decăzut, iar o mare parte a populaţiei a ales să emigreze în ţări străine. Spre comparaţie, există două comune în Alba cu populaţie mai mare decât cele două oraşe: Ighiu - 6.283 locuitori şi Săsciori - 5.757 locuitori, altele (Unirea, Vinţu de Jos, Bistra) având cu peste 1.000 de locuitori mai mult decât Baia de Arieş.
Pensiile de miner ţin ”în viaţă” Baia de Arieş
Comparând cele două oraşe, realitatea este mult mai gravă la Baia de Arieş, unde jumătate din populaţie depinde de pensiile de miner încasate de cei care au lucrat zeci de ani în exploatarea de aur din oraş. Media unei astfel de pensii este între 1.500 şi 2.000 de lei. În afară de instituţiile publice locale, aici mai funcţionează o singură fabrică – SC Arieşul Conf SA Baia de Arieş. Majoritatea angajaţilor sunt femei ce locuiesc pe Valea Arieşului, iar fabrica produce haine sport pentru mari firme din străinătate: Benetoon, Max Mara – Marella din Italia sau Avance Diffusion din Franţa. Acest lucru nu este, însă, suficient pentru dezvoltarea unui oraş. Administraţia locală şi foştii mineri regretă închiderea minei, care ar fi putut fi profitabilă cu investiţii minime din partea statului. La fel, însă, ca la Roşia Montană, s-a dorit un faliment rapid pentru a face loc investitorului privat în Apuseni. Oraşul este amplasat lângă Arieş, pe DN75, Câmpeni – Turda.
La Baia de Arieş, aurul a fost exploatat de primii colonişti saşi. Dezvoltarea zonei a depins exclusiv de industria mineritului. În anul 1325, Regele Carol Robert a instituit un privilegiu asupra domeniului minier de la Baia de Arieş, pe care l-a concesionat acelor colonişti saşi, care înfiinţaseră oraşul Civitas Ovounberg. Mineritul din Baia de Arieş a cunoscut nu doar perioade înfloritoare, ci şi momente de restrişte, atunci când filoanele bogate erau epuizate, fără să fi apărut altele noi. Judele, cetăţenii juraţi şi toţi locuitorii din Offenbanya(denumirea localităţii în 1437) cereau printr-un memoriu la Camera din Sibiu, pentru ei şi pentru uşurarea minerilor, un ajutor de 1.000 de florini, semn că mineritul era atunci în scădere. În perioada interbelică a fost sediul unei plăşi din judeţul Turda.
Fosta exploatare minieră nu mai funcţionează, singurele construcţii încă existente fiind clădirile atelierului mecanic şi al birourilor, care aparţin lichidatorului fostei întreprinderi miniere. Spaţiul se află acum în posesia unei firme de construcţii, Constructor Gavela SRL Oradea, care se ocupă cu investiţia închiderii şi ecologizării minei din Baia de Arieş. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia oraşului Baia de Arieş se ridică la 3.461 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când s-au înregistrat 4.669 de locuitori
Abrudul mai ”trăieşte” doar din amintiri
Oraşul Abrud trece prin aceeaşi ”dramă” economică, cu excepţia că aici mai există, încă, mineri în activitate. Peste 200 de locuitori ai oraşului lucrează la exploatarea Cupru Min SA, singura mină din Alba aflată, în prezent, în activitate. Şi în acest oraş mai funcţionează o singură fabrică, Filatura de Bumbac SA, unde lucrează, de asemenea, în majoritate, femei. De altfel, ambele fabrici, atât cea de la Baia de Arieş cât şi cea de la Abrud, au fost construite în perioada comunistă pentru a da de lucru soţiilor minerilor din aceste oraşe. Spre deosebire de Baia, Abrudul mai are doar un spital şi aproape 2.000 de locuitori în plus. În urmă cu 20 de ani, oraşul era cel mai dezvoltat din Apuseni, principalul motiv fiind veniturile mari ale minierilor, care lucrau fie la Cupru Min, fie la Roşia Montană.
Oraşul este situat în depresiunea Abrudului, un spaţiu dominat de un relief vălurit, modelat la contactul dintre Muntele Găina şi Munţii Metaliferi, adică în estul a ceea ce se numeşte Ţara Moţilor. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia oraşului se ridică la 5.072 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.195 de locuitori. Oraşul se extinde de-a lungul râului omonim, la poalele Dealului Ştiurt, păstrând în perimetrul său urmele aşezării daco-romane „Abruttus”, lângă care exista şi o mică fortificaţie cu rol de observaţie şi de apărare a marelui centru aurifer din apropiere, „Alburnus Maior” (Roşia Montană). Fortificaţia romană din punctul “Cetăţeaua” de la Abrud este înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Alba.
Localitatea este atestată documentar din 1215. Din documentele medievale reiese că, începând din 1427, aşezarea a devenit „oraş” („civitas”), căpătând totodată unele privilegii, aşa încât a reprezentat al doilea centru important al Ţării Moţilor, alături de Câmpeni. În 1491 i s-a acordat statutul de oraş liber. Localitatea era renumită în timpul romanilor pentru bogatele zăcăminte aurifere. În Abrud se afla un Colegiu al Aurarilor („Collegium aurariarum"). Tot aici s-au găsit multe vestigii romane, printre care şi table cerate.