Sighetu Marmaţiei, oraş medieval cu accente sovietice
0Din itinerarul unei vacanţe petrecute în Maramureş nu trebuie să lipsească nici Sighetu Marmaţiei, care se află la doar 20 de kilometri de oraşul Cimitirului Vesel, Săpânţa. Sighetu
Din itinerarul unei vacanţe petrecute în Maramureş nu trebuie să lipsească nici Sighetu Marmaţiei, care se află la doar 20 de kilometri de oraşul Cimitirului Vesel, Săpânţa.
Sighetu Marmaţiei este una dintre cele mai vechi localităţi din Maramureş, atestată documentar în anul 1326. Este cel mai nordic oraş al ţării, fiind situat la graniţa cu Ucraina, la confluenţa râurilor Iza şi Tisa. În arhitectura oraşului se regăsesc clădiri din perioada gotică, barocă şi eclectică. Deşi sunt puţin popularizate, există în acest oraş obiective turistice importante: Memorialul Rezistenţei anticomuniste, muzee etnografice, de istorie sau ştiinţe naturale, casele memoriale "Dr. Ioan Mihaliy de Apşa" şi "Ellie Wiesel", dar şi biserici monumentale. Pentru cei care preferă să-şi petreacă vacanţele iarna, "Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Iarnă", în fiecare an, la 27 decembrie, este un eveniment deloc de neglijat. Sighetu este un oraş frumos. Se vede asta imediat ce-i treci pragul. Casele sunt îngrijite, străzile extrem de curate, clădirile din centrul oraşului îşi păstrează patina vremii, magazinele au vitrine aranjate şic, iar parcul central, verde şi primitor, este o oază de linişte. Foarte multă linişte. Poate aceste cuvinte se potrivesc cel mai bine pentru a descrie atmosfera oraşului. Nu vezi multă lume pe stradă. Dar nu e de mirare, atât timp cât majoritatea populaţiei din zonă e plecată la lucru prin Spania, Italia. Iar pentru cei rămaşi acasă, timpul pare să stea pe loc. Nimeni nu se grăbeşte. "Este timp suficient", pare să fie motto-ul cu care localnicii din Sighet îşi încep fiecare zi.
Pentru cazare e loc "berechet"
În zona Sighetului există atât pensiuni agroturistice, cât şi câteva moteluri, cu preţuri acceptabile. Pentru o cameră dublă la o pensiune, fără mic dejun, veţi avea de plătit în jur de 600.000-700.000 de lei. Evident, ospitalitatea de care dau dovadă localnicii nu este un lucru neştiut, gazdele fiind gata să vă "îndoape" cu cele mai apetisante mâncăruri. La moteluri, preţurile variază între 800.000 lei pentru o cameră dublă şi peste două milioane lei pentru un apartament.
Memorialul, un obiectiv plin de istorie
Pe oricine întrebi ce-ar fi mai important de vizitat în oraşul Sighet, este imposibil să nu te îndrume către muzeul Memorialului Victimelor Comunismului. Este situat în fosta închisoare politică din Sighet, chiar lângă centrul civic al oraşului. Nu e o clădire impresionantă şi dacă n-ar avea acel înscris de la intrare care îţi indică faptul că acolo este muzeul memorial, cu siguranţă n-ar atrage atenţia turiştilor. Însă o dată ce-i treci pragul, simţi aerul rece, apăsator şi fiori de gheaţă pe şira spinării. Întreaga istorie a apariţiei şi dezvoltării comunismului, ca şi a celor care au încercat să i se opună, poate fi văzută într-un aranjament inedit în celulele păstrate aşa cum şi-au "ţinut" victimele.Clădirea a fost construită în 1897, iniţial ca închisoare de drept comun. După 1945, a fost folosită pentru repatrierea deţinuţilor şi prizonierilor deportaţi din URSS. În august 1948 a fost populată cu un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni, care se opuseseră "sistemului". Dintre ei, o parte au rămas în Sighet până astăzi, ca locuitori ai oraşului.
Urgia a început în '50
Istoricii au stabilit că, în mai 1950, au fost aduşi aici peste o sută de demnitari din întreaga ţară, condamnaţi la pedepse grele, unii fără judecată. Majoritatea aveau peste 60 de ani. În octombrie acelaşi an a sosit şi un grup de 50 de episcopi şi preoţi greco-catolici. Încet, încet, s-a aflat că penitenciarul, cunoscut sub denumirea "colonia Dunărea", era un loc de exterminare pentru elitele ţării. Pentru academicieni, profesori, medici sau politicieni, fără discriminare. Un loc etanş, situat la doi kilometri de graniţa cu Uniunea Sovietică, un loc unde se practica tortura şi se încerca îngenunchierea spiritului. În 1955, ca urmare a admiterii României în ONU, a avut loc o graţiere. Închisoarea a redevenit de drept comun, deţinuţii politici fiind fie eliberaţi, fie mutaţi. În şapte ani, 53 din cei aproape 200 de deţinuţi au murit în "colonie". Printre ei, Iuliu Maniu şi Gheorghe I. Brătianu, ale căror celule pot fi văzute, astăzi, aşa cum erau pe atunci.În 1977, închisoarea a fost dezafectată. Acum, fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, urmând o ordine cronologică cu mărturii fotografice, documentare şi cu obiecte păstrate din vremea torturilor.Într-una din curţile interioare poate fi vizitat "Spaţiul de Reculegere şi Rugăciune", într-o clădire cilindrică aflată sub nivelul pământului. Pe pereţii rampei de coborâre în subteran stau gravate numele a peste 8.000 de morţi din lagărele şi închisorile româneşti. Tot în curtea unde se plimbau deţinuţii este expus şi grupul statuar "Cortegiul Sacrificaţilor", care dezvăluie optsprezece siluete umane mergând spre un zid ce le închide orizontul, aşa cum o făcuse comunismul cu milioane de oameni adevăraţi. Memorialul este cât se poate de interesant şi inedit, pentru că cineva a avut grijă să-i dea o faţă de adevărat muzeu. Ghizii vă vor spune multe poveşti, din cele mai ciudate şi speciale, clădirea vă va "urmări" parcă, pe tot parcursul vizitei, iar lecţia de istorie şi viaţa cu care veţi pleca spre următorul obiectiv merită, cu prisosinţă, popasul.
(www.memorialsighet.ro)
Literatură din memorie, printre torturi
În muzeul Memorialului puteţi vedea, printre filele de istorie a comunismului, câteva adevărate demonstraţii că spiritul uman poate învinge orice. O parte dintre deţinuţi au reuşit totuşi să-şi găsească o ocupaţie pentru a uita de bătăi şi interogatorii. În câteva din celulele-muzeu veţi vedea astfel de exemple: dicţionare român-englez, francez-român, o antologie a poeziei române scrisă în franceză, toate scrise de deţinuţi şi toate din memorie. Totuşi, cel mai interesant exemplu este al doctorului Serafim Pâslaru. El a fost închis pentru că a îngrijit un om urmărit de Securitate. În închisoare, doctorul Serafim, care avea înclinaţie pentru poezie, a găsit un mod inedit de a scrie. El şi-a aşternut poeziile pe faşe medicale luate de la infirmerie, cusând cu o sârmă versurile ca pe un portativ. După ce a fost eliberat, doctorul a reuşit să-şi publice poeziile şi pe hârtie.
Metodele folosite de călăii închisorii din Sighet au rămas în istorie ca unele din cele mai crude. Celulele de arest solitar (neagră) constau într-o cameră goală, fără lumină, cu o pereche de lanţuri cu cătuşe legate pe pământul rece. Atât! Îngrijirile medicale nu existau. Dacă cineva se îmbolnăvea, medicul închisorii spunea: "Nu-i dăm medicamente. Trebuie ca natura şi organismul să lucreze de la sine". Iar când era sigur că omul va muri, era băgat într-o "neagră" şi lăsat acolo până la ultima suflare. Cadavrele au fost îngropate în gropi comune care nu au fost, încă, descoperite. Celorlalţi li se spunea că respectivul a fost dus la spital.