Populisme de tip nou

Populismul îşi schimbă mereu forma, se adaptează Populismul nu ţine de foame, dar o amăgeşte. De cele mai multe ori, suficient până când promotorii lui să-şi vadă suiţi sacii în

Populismul îşi schimbă mereu forma, se adaptează

Populismul nu ţine de foame, dar o amăgeşte. De cele mai multe ori, suficient până când promotorii lui să-şi vadă suiţi sacii în căruţă. Avem deja astăzi mai multe forme, una mai seducătoare decât cealaltă. Populismul "civic".

Dă impresia că veghează la buna administrare a banului public. Achiziţionarea avioanelor, de exemplu. Liderii PNL ar fi putut să aştepte discutarea subiectului în CSAT, lucid şi pe bază de argumente şi de cifre. Însă au preferat să "fure startul" şi să lanseze un atac la adresa adversarului politic. Să fim serioşi, Traian Băsescu nu pleacă acasă cu avionul prezidenţial, la sfârşitul mandatului.

Şi era chiar de discutat dacă preşedintele României trebuie să se mai deplaseze o vreme cu un avion vechi de 30 de ani. Lasă că şi MApN-ul lui Meleşcanu doreşte să achiziţioneze avioane - iarăşi, nu se poate spune dacă justificat sau nu, în lipsa unor date obiective legate de necesităţi şi de resurse. Un alt exemplu: concediul primarului general Adriean Videanu.

Cum adică, el să se lăfăie pe Riviera franceză, în timp ce la Bucureşti este Cod roşu? Dincolo de mania proletară, trebuie să admitem însă că Adriean Videanu este unul dintre cei mai bogaţi oameni din România. Iar ca primar general, îl judecăm după obiectivele pe care a reuşit sau nu să le atingă, nicidecum după câţi litri de apă a împărţit cu mâna lui bucureştenilor, la vreme de caniculă.

Primarul nu e Moş Crăciun. Populismul "social". Guvernul liberal se grăbeşte să împartă rezultatele creşterii economice într-un mod care ar pune pe gânduri chiar şi un partid social-democrat demn de acest nume. Creşterea economică este reală, iar cota unică a adus mai multe venituri la bugetul statului. Dar o politică de pomeni poate fi justificată doar prin apropierea perioadei electorale, nicidecum prin argumente de ordin economic sau strategic. Populismul "moral".

Îl găsim mai ales la Palatul Cotroceni. Reţeta e simplă: acuză-i pe toţi de corupţie; atacă instituţiile statului democratic, subminează-le autoritatea discutând direct cu "poporul"; spune-le oamenilor ceea ce le place să asculte; fii "natural" până la limita permisă de codul bunelor maniere, ba chiar dincolo de ea; cheamă presa atunci când ieşi în lume, dar beşteleşte-i public pe jurnalişti fiindcă te hărţuiesc.

Toate acestea nu rezolvă problema. Subminează sistemul, dar nu-l îmbunătăţesc. În schimb, garantează succesul într-o ţară în care oamenilor li s-a făcut lehamite de instituţii, în care procedurile enervează, iar gesturile de voinţă personală fascinează. Să nu ne facem iluzii. În timp ce multora ni se pare că ne-am vaccinat, populismul îşi schimbă mereu forma, se adaptează. Iar vestea proastă este că, de fiecare dată, câştigă tot ei.