Ploile au trecut, seceta rămâne

Anul agricol este compromis. În ciuda ploilor din weekend, culturile sunt la pământ. Excepţie fac micile loturi udate artificial. „Adevărul“ face radiografia unui fiasco vechi de 20 de ani: sistemul de irigaţii.

Meteorologii au anunţat că traversăm cea mai secetoasă vară din ultimele decenii. Pentru ţara noastră, cea vlăguită de criza financiară şi paralizată de scandaluri politice, vestea este catastrofală. Agricultura e grav afectată, iar asta înseamnă o grea lovitură dată economiei, după ce anul trecut această ramură a contribuit cu 6,5 la Produsul Intern Brut (în celelalte state UE, media este de 1,7%). Din estimările făcute până acum, economia României va pierde aproximativ 3 miliarde de euro din cauza secetei.

Ce înseamnă „bărăgan"

În 2011, când ploile au venit la timp şi recoltele au fost bogate, ne-am încurajat şi am zis că e bine, că Dumnezeu, sărăcuţul, ţine cu românul, cum a ţinut dintotdeauna. Acum, când Bărăganul n-a mai văzut picătură de ploaie de la sfârşitul lui mai până la jumătatea lui august, ne gândim că ar fi fost bune sistemele de irigaţii lăsate în paragină sau furate bucată cu bucată după Revoluţie.

Ne-am avântat cu naivitate în inima Bărăganului hotărâţi să consemnăm disperarea agricultorilor şi să facem, în câteva ore, o radiografie a dezastrului. Ce-am fi vrut noi să facem într-o singură zi, inginerul Alexandru Gheorghe, acum, patronul unei firme de producţie agricolă, s-a chinuit să înţeleagă în ultimii 35 de ani.

„În România, lucrurile au funcţionat aşa: Bărăganul a fost mereu o stepă aridă şi bătută de vânturi, că de aici îi vine şi numele. În cumană, bărăgan înseamnă vijelios. Cam de pe la 1900, românii s-au gândit că Bărăganul ar avea nevoie cel puţin de liziere pentru a mai îmbunătăţii condiţiile. Şi s-au făcut liziere. Ariditatea s-a mai stopat, vânturile s-au mai liniştit. Prin anii '70 am făcut irigaţii şi comuniştii au gândit că nu mai avem nevoie de liziere, pe pământul ocupat de ele mai bine cultivăm cereale. Şi au tăiat lizierele. Dar s-a irigat fără control, s-a folosit apă în exces şi în multe zone a crescut nivelul pânzei freatice.

Au început să apară inundaţii, au început să apară băltiri şi atunci au zis că avem nevoie de canale de desecare şi au umplut câmpurile cu ele. A venit Revoluţia şi am pus cruce sistemului de irigaţii, nu mai există. Cu ce-am rămas după 100 de ani? Cu canalele de desecare. Am muncit ca nebunii ca să-i facem câmpiei ăsteia cel mai mare rău. Am umplut-o cu canale de desecare care nu doar că sunt inutile, dar îi fac rău. Duc nivelul pânzei freatice şi mai jos. Am muncit 100 de ani ca să facem un prăpăd. Şi avem nişte pământuri extraordinar de fertile".

Solul va fi mai uşor de pregătit pentru toamnă

Precipitaţiile care au udat Câmpia Română în acest sfârşit de săptămână au venit prea târziu. Agricultorii spun la unison că această ploaie e tardivă şi că nu mai ajută culturile. Singura parte bună este că solul va fi mai uşor de pregătit pentru toamnă. Până acum nu se putea ara, întrucât pământul era arid, iar consumul de carburant al tractoarelor era uriaş. Câmpul atmosferic care a adus ploaia în Bărăgan a trecut. Meteorologii estimează că urmează o nouă perioadă lipsită de precipitaţii. Cel puţin pentru următoarele 10 zile, şansele de ploaie sunt nule.

"Intrarea în UE a creat o piaţă adevărată la produsele agricole, care până atunci era controlată de câţiva derbedei. Nu sunt sănătoşi la cap cei care spun să o lăsăm mai moale cu UE."
Alexandru Gheorghe patronul firmei agricole Somalex

22,5% din suprafaţa agricolă a ţării este amenajată pentru irigaţii.
3,2% din suprafaţa amenajată pentru irigaţii a beneficiat de apă, anul trecut, restul reţelei fiind inutilizabilă din diverse motive.
40 de milioane de euro este suma pe care o alocă Guvernul în acest an pentru despăgubirea agricultorilor.
3 miliarde de euro se estimează că va pierde economia României, în acest an, din cauza secetei.

Lungul drum al apei către ogoare

În timpul regimului comunist s-a construit un sistem de irigaţii care acoperea trei milioane de hectare. După 1989, această „ţesătură" care împânzea câmpiile României s-a destrămat cu repeziciune. Au fost furate componente şi vândute la fier vechi. Acolo unde nu s-a furat sau unde au fost reparate, irigaţiile nu pot fi folosite din cauza neînţelegerilor între utilizatorii de apă şi Agenţia de Îmbunătăţiri Funciare. Acolo unde şi aceste neînţelegeri au fost depăşite,
Renel livrează curent cu ţârâita, astfel încât pot fi folosite doar câteva pompe la mii de hectare. Aşa că privirile şi speranţele agricultorilor tot către cer se îndreaptă.

Mila lui Dumnezeu

În această situaţie se află şi Agricover, firmă patronată de un grup de oameni de afaceri din Iran. Agricover, care lucrează 1.300 de hectare în nordul judeţului Ialomiţa, a mizat pe tehnologizare. A cumpărat cele mai performante utilaje, a folosit cele mai bune îngrăşăminte şi chiar a repus în funcţiune sistemul de irigaţii rămas de pe vremea lui Ceauşescu. Chiar şi aşa, firma tot este lovită de efectele secetei. 

Anica Simion, expert agricol la Agricover, explică: „ Am pus la punct vechiul sistem de irigaţii şi am plătit oameni ca să-l păzească zi şi noapte, de frica hoţilor de fier vechi. Apoi am făcut comandă de transformatoare, pentru că staţiile care pompează apă în antene au nevoie de curent electric. Numai RENEL poate să ne dea aceste transformatoare. Ne-au livrat numai jumătate din cât am cerut, motivând că nu au mai multe. Avem 1.300 de hectare în lucru, toate sunt irigabile. Dar, din cauza lipsurilor, nu am putut iriga decât 200 de hectare". Cei de la Agricover ne-au arătat pe teren care este diferenţa între un lan de porumb irigat şi unul lăsat la mila lui Dumnezeu. Nu trebuie să fii expert în agricultură ca să-ţi dai seama că un sistem de irigaţii salvează culturile oricât de potrivnică ar fi vremea.

Situaţia este şi mai gravă în sudul judeţului Ialomiţa. Acolo, chiar dacă ar avea sisteme de irigaţii şi curent electric, agricultorii nu au apă. Alexandru Gheorghe, patronul firmei Somalex, cu peste 3.000 de hectare aflate în lucru, nu poate uda artificial nici măcar o palmă de pământ „Eu dacă aş vrea să-mi fac acum sistem de irigaţii nu aş avea apă. Sistemul de canale care aducea apă din Dunăre e distrus şi el. În nordul judeţului aduc apă pe alte canale, de la Brăila. Poate nici noi, producătorii agricoli, nu suntem suficient de uniţi. Dacă ar fi secetă în fiecare an nu am avea încotro şi am face ceva. Dar când plouă zicem că e bine, că ţine Dumnezeu cu noi, şi în astfel de ani ne trezim că avem nevoie de irigaţii."

Reţeta foametei: ploaie puţină şi hoţi mulţi

Hoţii de fier vechi frig mai tare ca seceta. Patronul firmei agricole Somalex a prins hoţul cu hidrantul lui în bătătură şi Poliţia a rămas cu mâinile în sân. „Au fost ani în care am irigat. Am reparat staţia de irigaţii, e în funcţiune, dar pe anumite părţi mi-au furat toţi hidranţii şi i-au dus la fier vechi. Şi nimeni nu vrea să ia nicio măsură. Am avut situaţii în care am fost cu poliţistul la poarta centrului de colectare şi el n-a vrut să controleze, deşi la societate comercială nu ai nevoie de mandat. Am găsit piesele la un centru de colectare, am anunţat Poliţia şi au venit după trei zile, când deja le vânduseră mai departe. În ce ţară trăim?", se întreabă, pe bună dreptate, Alexandru Gheorghe.

Patimile micului agricultor

Pe Nicu Covrig l-am găsit pe câmp, între comuna Iazu şi Slobozia, contemplând dezastrul din lanul de porumb. Are 50 de arii de pământ şi le lucrează singur Nicu. Dacă de cereale nu s-a ales mare lucru, a încercat şi cu un petic de lucernă - pentru hrana tăuraşului pe care-l are în ogradă. Dar nici lucerna n-a prins. „La mijlocul lui august trebuia să-mi ajungă pân' la brâu dar e cât palma". Nicu Covrig e resemnat şi, contemplând efectele secetei, se gândeşte la criza politică pe care o vede seară de seară la televizor: „Ei se ceartă şi ia bani şi noi suferim".

Gheorghe Gheorghe, din Ciulniţa, a cultivat anul acesta 10 hectare cu porumb şi 3 hectare cu floarea-soarelui. Porumbul şi floarea sunt culturile cele mai afectate de seceta din această vară. Gheorghe nu e fatalist şi crede că ceva-ceva tot o să scoată: „Mă aştept cam la 50% producţie faţă de anul trecut, care a fost un an foarte bun. Eu cred că voi reuşi să-mi scot cheltuielile şi să ies pe zero". Nu trage nicio nădejde la despăgubirile promise de Guvern. Câteodată pierzi, câteodată câştigi. Aşa e agricultura în România: loterie.

Alexandru Gheorghe, patronul firmei Somalex, spune cum îşi fac agricultorii de la noi calculele, atunci când depind de natură. „Acum, dacă nu fac deloc porumb pierd cam 1 milion şi ceva de euro. Şi într-un an bun ies în câştig cu câteva sute de mii de euro. Un an prost anulează câţiva ani buni. Dacă nu aduni 5-6 ani ca să pui deoparte, cu certitudine ajungi la un an peste care nu poţi să treci".