"O prea mare iubire ucide"

Sambata spre duminica noaptea, scriitorul Stefan Augustin Doinas s-a mutat in eternitate. 24 de ore mai tarziu, sotia lui, fosta balerina Irinel Liciu, s-a sinucis cu Luminal

In noaptea de vineri spre sambata, poetul Stefan Augustin Doinas a murit, rapus de un infarct. Luni, suferise o operatie pe esofag si parea sa se refaca. Medicii si prietenii erau optimisti. In dupa-amiaza zilei de vineri, o delegatie a PNL ii inmanase premiul "I.C. Bratianu", chiar pe patul de spital. "A fost bucuros, dar parea jenat de situatia in care se afla, de toate tuburile si aparatele la care era legat", spune Valeriu Stoica. La cateva ore, Doinas, pe numele adevarat Stefan Popa, murea. Dupa 24 de ore, Irinel Liciu, sotia poetului, era gasita moarta in apartamentul din Bulevardul I.C. Bratianu. Alaturi, doua pungi cu pastile si un bilet. "Domnul meu si Dumnezeul meu, iarta-ma! Doinas, dulcele meu, o prea mare iubire ucide". Irinel Liciu luase Luminal. Gestul era de multa vreme gandit, spun apropiatii. Dragostea dintre un poet si o balerina Stefan Augustin Doinas si Irinel Liciu s-au cunoscut in 1955, la Bucuresti. El venise dintr-un exil autoimpus, in provincie, chemat in Capitala de prietenul sau, I. Negoitescu. Intamplarea a facut sa stea in gazda, tocmai la varul lui Irinel Liciu. Ea era deja o stea a baletului romanesc, prim-balerina, laureata a premiului de stat. Doinas s-a indragostit de Irinel Liciu, la prima vedere. Cand trupa de balet a plecat la Moscova, poetul intr-un fel a insotit-o. I-a trimis prim-balerinei scrisori zilnice, cu sonete de dragoste. La intoarcerea din URSS, cei doi au devenit de nedespartit. Nimeni nu putea sa stie ca nici moartea nu avea sa-i desparta. In 1957, Doinas, redactor la revista "Teatrul", este condamnat politic, alaturi de scriitorul I.D. Sarbu, pentru omisiune de denunt. Procesul, inceput de la cateva cronici teatrale, considerate dusmanoase regimului, a sfarsit cu o condamnare de un an de inchisoare, sub pretextul ca cei doi prieteni nu l-au denuntat pe I. Negoitescu. Prietenii cuplului Doinas spun ca Irinel Liciu - Silvia Lia Popa, dupa casatoria cu poetul, petrecuta in 1958 - si-a folosit toata influenta pentru a-l scoate mai repede din inchisoare. Ea a intervenit la Leonte Rautu, responsabil cu propaganda la PMR. Anii '60 au insemnat pentru Doinas inceputul afirmarii literare. In 1969, cand el a fost reabilitat si publicase deja trei volume de versuri, Irinel Liciu parasea brusc scena Operei Nationale. Cu toate ca a fost de mai multe ori invitata sa lucreze alaturi de colegii sai, ea a refuzat sa revina in lumea artistica. Ignora pana si propriile aniversari organizate la Opera. Evita sa fie filmata sau fotografiata si se spune ca si-a ars toate fotografiile, cronicile, documentele, atunci cand s-a retras de pe scena. Nici mult mai tarziu, cand a fost decorata de presedintele Ion Iliescu, ea nu a aparut la festivitate. "Era de o mare modestie. Nici nu o simteai cand venea, rar, la Opera. Trecea ca un fulg", isi aminteste maestrul Adrian Caracas. "Era foarte sensibila, o persoana lirica", spune balerinul. Abandonand scena, Irinel Liciu a trait peste treizeci de ani in lumea sotului ei. Cei doi duceau o viata foarte discreta. Fara copii si cu putini prieteni, ca si cum unul altuia si-ar fi fost de-ajuns. Din spusele prietenilor, cei doi nu concepeau viata unul fara celalalt. In ultima perioada a vietii, Doinas avea sanatatea subrezita. A suportat mai multe interventii chirurgicale, ultima de cancer esofagian. Si la Fundeni, unde a fost internat ultima oara, el a fost urmat de sotia lui, care a stat tot timpul cu el in spital. Apropiatii spun ca Irinel Liciu nu a intentionat sa-i supravietuiasca, iar sinuciderea a fost pregatita din vreme. Au murit la o distanta de o zi, dupa ce-au fost 44 de ani alaturi. El avea 80 si ea 74 de ani. Stefan Augustin Doinas a fost senator in perioada 1992-1996, ales pe listele PAC, fostul partid al lui Nicolae Manolescu. Dupa 1996, el s-a inscris in PNL si, alaturi de Alexandru Paleologu si Constantin Balaceanu Stolnici, a facut parte din Senatul PNL - pozitie onorifica. Stefan Augustin Doinas nu a facut niciodata politica, polemic. El scria regulat tablete politice, in cotidiane centrale. Nascut in 1922, in comuna Caporal Alexa din judetul Arad, Stefan Augustin Doinas a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Cluj. A facut parte impreuna cu I. Negoitescu, Radu Stanca, C. Regman si Ovidiu Cotrus din Cercul Literar de la Sibiu, fiind unul dintre semnatarii Manifestului Cercului Literar. Atras la inceput de miscarea de resurectie a baladei, initiata de membrii Cercului Literar de la Sibiu, Stefan Augustin Doinas a parasit cu timpul aceasta orientare si s-a indreptat spre "modul intelectual al lirei", o poezie cerebrala. A fost redactor la revistele Teatru, Lumea si Secolul XX unde, incepand di 1990 a fost redactor-sef. A suferit un an de detentie politica si, intre 1958-1963, a fost exclus din viata literara. A fost ales membru al Academiei Romane in 1992. Printre volumele sale de poezii se numara: "Cartea mareelor", "Omul cu compasul", 1966; "Ipostaze", 1968; "Alter ego", 1970, "Ce mi s-a intamplat cu doua cuvinte", 1972; "Anotimpul discret", 1975; "Locuiesc intr-o inima", 1978, "Vanatoare cu soim", 1985; "Foamea de unu", 1987 si volumele de eseuri Lampa lui Diogene, Poezie si moda politica, Mastile adevarului poetic, Mai mult ca prezentul. A semnat traduceri din Goethe, Holderlin, Mallarme, Paul Valery s.a. Nascuta in 1928 la Cluj, Irinel Liciu a debutat ca balerina in anii '40, facand parte dintr-o generatie de gratie a dansului romanesc. A studiat cu celebra balerina Elena Penescu Liciu, despre care unii spuneau ca i-a fost mama, altii ca i-ar fi fost matusa. Cert este ca Liciu a fost numele pe care viitoarea balerina l-a pastrat pentru scena si l-a facut cunoscut in tara si in lume. A dansat, de-a lungul timpului, ca prim-balerina a Operei Nationale Bucuresti, majoritatea rolurilor principale din baletele clasice. Cu Lacul lebedelor a inregistrat un urias succes la Moscova, unde a refuzat sa ramana pentru a dansa. A dansat in special cu balerinul Gabriel Popescu si a colaborat cu Oleg Danovski, dansand in mai toate coregrafiile semnate de acesta. Spre sfarsitul carierei a abordat si dansul contemporan. S-a retras definitiv din viata artistica in 1969.