Gabriela Firea, opere complete

Cu două cărţi de poezie şi un roman, Gabriela Firea şi-a făcut loc în Uniunea Scriitorilor, printre nume cu greutate în cultura românească. Reporterii “Adevărul” au citit pagină cu pagină opera literară a Gabrielei Firea şi au vorbit cu criticii şi scriitorii care au girat cărţile scrise de primarul general. Unii continuă să fie elogioşi, alţii pretind că nu-şi mai aduc aminte.

După ce a anunţat că va interzice evenimentele sportive şi culturale care se desfăşoară pe străzile din Bucureşti, Gabriela Firea a încercat să mai tempereze valul de critici care s-a pornit în urma acestei declaraţii. Noul primar al Capitalei s-a prezentat în faţa opiniei publice ca o iubitoare de cultură, autoare a mai multor cărţi şi membră a Uniunii Scriitorilor din România. Reporterii “Adevărul” au mers la Biblioteca Naţională pentru a pătrunde în opera literară a Gabrielei Firea şi au vorbit cu criticii şi scriitorii care au girat cărţile scrise de fosta senatoare.

Gabriela Firea şi-a început cariera literară în 2001, odată cu publicarea volumului de versuri “O altă lume” (ediţie bilingvă, tipărită în română şi engleză). Pentru această carte, Firea a câştigat premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (ASB), o organizaţie cu statut incert, condusă de Horia Gârbea şi bine conectată la sursele de finanţare din zona politică. Între altele, ASB a fost sprijinită financiar de Primăria Sectorului 2, iar după premiul din 2001însăşi Gabriela Firea a devenit unul dintre sponsorii acestei asociaţii.  În această aventură literară numită Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti au mai fost înrolaţi Neculai Onţanu (fost primar al Sectorului 2), Andrei Marga (fost preşedinte al Institutului Cultural Român) şi Eugen Simion (fost preşedinte al Academiei Române).

Neculai Onţanu, Andrei Marga, Gabriela Firea, Horia Gârbea şi Eugen Simion

În 2002, Gabriela Firea publică un nou volum de poezie. „Treizeci (Picnic pe câmpul de luptă)“ pare a fi un capriciu personal, o carte-cadou pe care Gabriela Firea şi-a făcut-o la împlinirea vârstei de 30 de ani: volumul conţine 30 de poezii, câte una pentru fiecare an din viaţă ei. Acest moft aniversar a fost, însă, girat de nume cu greutate în lumea culturală din România. Poemele au fost prefaţate de scriitorul Horia Gârbea, poet şi dramaturg multiplu premiat de Uniunea Scriitorilor: „Gabriela Vrânceanu Firea a intrat în literatură cu hotărâre, cu aplomb şi cu o receptare dintre cele mai favorabile. […] Gabriela Vrânceanu Firea cucereşte prin naturaleţe şi prin tandreţea necontrafăcută cu care priveşte şi reflectă lumea“.

Mai mult, volumul a beneficiat şi de o postfaţă elogioasă, scrisă de poetul Liviu Ioan Stoiciu. Acesta arată că se bucură ori de câte ori descoperă noi poeţi care provin din zona Moldovei, de unde se trage şi el: „Ultima descoperire este Gabriela Vrânceanu Firea, băcăuancă. Gabriela Vrânceanu Firea are stea în frunte, cum se spune prin părţile Bacăului. […] Parcă îl văd pe Emil Brumaru întins pe o canapea, fericit că poate să-i admire frumoasei poete goliciunea”.

Contactat de „Adevărul“, Liviu Ioan Stoiciu a recunoscut că a cam exagerat în postfaţă: „E mult spus că are valoare. Ea are inteligenţă de ziarist, ştie să mânuiască cuvinte. E un poet mediu, fără pretenţii. Horia Gârbea m-a pus să scriu postfaţa asta, că el e prieten cu ea. Îmi pare rău, nici nu mai ştiu ce am scris acolo. A fost un gest de politeţe şi atâta tot“. Horia Gârbea nu confirmă, dar nici nu infirmă imboldul: „Dacă Liviu aşa îşi aminteşte, îl cred“.

Manolescu: “I-am prezentat o carte, dar am uitat tot”

Prosternarea lumii literare în faţa tinerei poete Gabriela Firea a fost desăvârşită de lansarea organizată la Muzeul Literaturii Române, unde volumul “Treizeci” a fost prezentat de marele critic Nicolae Manolescu. “Într-adevăr, i-am prezentat o carte pe la Muzeul Literaturii, dar nu-mi mai aduc aminte, am uitat tot. Ştiu că avea nişte poeme oneste, nu erau nişte poezii care să facă gaură în cer”, ne-a declarat Manolescu.

Cu poeziile ei oneste şi cu ambiţia tot mai mare de a fi recunoscută ca om de cultură, Gabriela Firea aspiră tot mai sus şi trece cu lejeritatea către scrierea în proză. Un an mai târziu, tot la Muzeul Literaturii, lansează o broşură de 100 de pagini (“Trei motive”), intitulată pompos roman şi caracterizată de autoare drept o “psihanaliză a sentimentului iubirii”.

La capătul acestui forcing literar, Gabriela Firea este acceptată în Uniunea Scriitorilor din România (USR) şi devine colegă de breaslă cu scriitori precum Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu sau Ileana Mălăncioiu.

Nicolae Manolescu, actualul preşedinte al USR, este de părere că Gabriela Firea îşi are locul ei în organizaţia pe care o conduce: “Uniunea Scriitorilor este o organizaţie de breaslă, nu o organizaţie a elitelor. În Uniune sunt scriitori de toată mână, nu doar scriitori excepţionali".

Horia Gârbea, cel care a lansat-o pe Firea în literatură, crede că „Gabriela e o autoare stimabilă. A avut un dosar complet, iar comisia de validare e foarte exigentă. Gabriela era o tînără speranţă care şi-a meritat accesul în USR“.

Motivul trădării în dragoste în romanul Gabrielei Firea

Din cele trei cărţi publicate de Gabriela Firea, cea mai puţin compatibilă cu statutul de membru al Uniunii Scriitorilor este, fără îndoială, romanul „Trei motive”. Cu autoarea zâmbind seducător pe copertă şi aducând mai mult a revistă glossy decât a operă literară, „Trei motive” este o înşiruire haotică de poveşti siropoase: femei trădate în dragoste, buchete de trandafiri în care se ascund bileţele cu mesaje romantice şi flirturi care încep cu un SMS („m-am gândit toată seara la tine”) şi continuă ca în facsimilul de ma jos.

Scriitorul Horia Gârbea se declară încântat de stilul şi de coerenţa romanului de dragoste al Gabrielei Firea: „Am citit romanul. Cred că proza i se potriveşte mai bine. Am şi prezentat volumul ei la lansare. Mi-l amintesc bine, ceea ce e o garanţie, pentru că eu citesc foarte multe volume de literatură contemporană. Pe unele le uit şi chiar vreau să le uit. Romanul Gabrielei mi-a plăcut. Bine scris, vioi, cu un final neaşteptat, ingenios prin personajele sale, trei femei contemporane“.

Trei femei dezamăgite: avocata, actriţa şi psiholoaga

Acţiunea romanului scris de Gabriela Firea poate fi rezumată astfel: trei femei se întâlnesc la terasă, beau ceaiuri şi cafele şi povestesc cum au fost dezamăgite în dragoste. Prima dintre ele este psiholog şi s-a iubit cu un pacient. „Sufletul lui era ca o fortăreaţă. Rareori gărzile îşi luau pauză. Stăteam la pândă să prind acele clipe. (...) Îmi propusesem să las zilele să decidă, să nu mai aştept hotărâri din partea soartei care, în multe cazuri, mai dă şi greş... câţi nefericiţi nu dau vina pe soartă pentru ghinionul lor? De fapt, degeaba. Pentru că soarta, având ca serviciu să facă bine oamenilor, cel puţin aşa aşteaptă ei, mai oboseşte şi mai dă şi rateuri. Nu?”.

Totul este frumos în această poveste de dragoste, până când femeia găteşte ceva, iar bărbatul nu vrea să mănânce. Relaţia se răceşte, femeia rămâne cu inima frântă.

Al doilea personaj feminin, o actriţă, se îndrăgosteşte de un ziarist. Iubirea este reciprocă, dar lucrurile evoluează greu: „Stabilisem ca, până ne cristalizăm sentimentele, cum ne plăcea pompos să spunem, să ieşim discret, mai mult în afara oraşului. (...) Evadări cu maşina, câteva mângăieri şi ici, colo, câte un pupic pe frunte, pe obraz, pe mâini. Niciodată în zone periculoase”.

Totul  se întâmplă pe muzică de Nicu Alifantis. Actriţa cedează greu, ziaristul rezistă cât rezistă, apoi se plictiseşte şi renunuţă. Actriţa este tristă: „Uneori mă întreb ce-ar fi trebuit să-mi facă pentru a-l da la spate instantaneu. Cred că aş fi răspuns ca arogantul ăla romantic de la radio... parcă Andrei Gheorghe, nu?...că ar fi trebuit «să mă mintă, să mă înşele, să mă omoare»”.  

A treia poveste de dragoste din romanul Gabrielei Firea se desfăşoară între o avocată şi un patron. Amândoi sunt pasionaţi de literatură şi îşi admiră reciproc sensibilitatea. Încep un schimb de emailuri cu citate frumoase din cărţi. Ea îi trimite din Bujor Nedelcovici („Jurnal infidel”), el răspunde cu Rene Descartes („Tratat despre sentimente”). Ea continuă cu un citat din „Feng Shui pentru grădină”, el răspunde cu Nicolae Manolescu („Teme”). Într-o zi, patronul îi scrie avocatei că nu mai poate continua: „E mai presus de cât poate să încapă în mine”. Din nou, tristeţe.  

„Atracţia nu era de natură carnală, nu se plămădea din existenţa noastră materială, ci din rămăşagul făcut de inconsistenţa iluzorie a misticului şi puterea lui de a se întrupa, o dată la nu ştiu câte secole, în vietăţi. Acum, în noi” “Trei motive”, Gabriel Firea

Poezii despre dragoste, melancolie şi „foloase necuvenite“

Lirica Gabrielei Firea este şi ea un altar închinat femeii rănite în dragoste. Disperare, gelozie, tristeţe şi abandonare, acestea sunt motivele principale din cele două cărţi de poezie scrise de primarul Capitalei: „În sufletul meu s-au adunat iubirile trăite/ De toate femeile lumii/ Dorite şi părăsite apoi,/ Chemate şi alungate deopotrivă,/ De regi, prinţi şi cerşetori“.

Calendar (fragment)
Te trânteşti printre lucrurile mele
Cu o femeie despre care spui că n-o iubeşti
Despre care juri
că nu te iubeşte
Şi că tot ce-i în faţa mea
E doar o secvenţă stupidă.
Din zbenguiala voastră se înalţă,
până-n tavan,
Pletele-văpăi ale femeii
Şi strigătele nepăsării ei
Ajung până în anticamera
Disperării mele.

Ca o magnolie (fragment)
Numele tău, ca o licărire de taină
Pentru bunăvoinţa
Lăsată în urmă
După o întâlnire de dragoste, în care unul
Iubeşte aşa cum respiră
Iar celălalt se uită la ceas şi-şi măsoară
Cuvintele şi mişcările.

În seara când (fragment)
Şi nu ai mai vrut să mă arunci
Printre tricouri de schimb şi prosoape de baie.
Am rămas dezgolită, răsfoind
Ultimul ziar de anunţuri publicitare.

Nu-mi mai aminteam (fragment)
Şi toţi chicoteau pe la uşi
Întrebându-se de ce mă pierd copilăreşte
Când aş putea să te uit
Şi să devin cea mai dorită fiinţă.

Iluzia (fragment)
Nu-mi lua iluzia că dragostea mea este cea mai mare,
Că-n sufletul meu s-au adunat iubirile trăite
De toate femeile lumii
Dorite şi părăsite apoi,
Chemate şi alungate deopotrivă,
De regi, prinţi şi cerşetori.

Este şi ceva erotism în lirica de tinereţe a Gabrielei Firea. Este şi dorinţă, şi desfătare zănatecă. Iată:

Noi şi lumea cealaltă (fragment)
Pielea ta catifelată ca un botic de ied
Şi-a mea, într-o aşteptare eternă
Până la epuizare
Am nevoie
Să mă îmbrac în dorinţa ta,
Să nu ies în stradă ca împăratul cu hainele noi
Căruia i se vede goliciunea
Pentru că mi s-ar putea descifra tatuajele
Desenate de tine pe sâni
Sub formă de nalbe.

Spune-mi
În mine fiind
Ca verdele în frunza de alior,
Nu te voi părăsi niciodată,
Spune-mi zănatecă
Zărpălatecă, zăpăcitoare
Zăpăitură, zăpor.

Parcurgând volumul „O altă lume“, se poate constata o obsesie a poetei pentru propriul nume.  Poezia Gabrielei Firea abundă de formule precum: „Meteahnă din Fire“,„Prin legea Firii“, „Amovibil din fire“ „Vinerea e ziua de post a sângelui şi a Firii“. Sunt şi multe versuri pe care nu le-am înţeles în poeziile Gabrielei Firea. Ne declarăm înfrânţi şi le lăsăm aici, spre dezbatere publică:  

Blitz
Clipă înţepată
De-o viespe rea
Vecină cu luna plină.

Gheenă intelectuală (fragment)
Acum răsăritul şi-a luat concediu
Iar un concediu e, totuşi, o sumă de zile libere
Chiar şi când cel liber îi strigă-n faţă
condamnatului
Condamnarea ta e mai liberă decât
temniţa mea
A mea, cea care înghite zilnic tone
de cuvinte aruncate
O gheenă intelectuală.

Orgoliu
Încercam să prind cu paleta de ţânţari
Pata aceea gelatinoasă
De pe fundul găleţii
Plină ochi cu apă de ploaie.
Era ceva aşa… între un gălbenuş
Scăpat într-o cană de ceai
Şi privirea omului tâmp
Fără pic de expresie şi culoare
Aruncându-şi ochii pieptiş
Peste flori şi gunoaie

Mâna stângă
Desfăcând aluat după aluat
Şi împletind cu dibăcie
De olteancă, crescută lângă cuptor,
Drojdia ţi se pare mai aprigă
Decât zaţul nefiert de cafea
Măcinată-n zdrenţe inegale.

Portocaliu (fragment)
Mi-am luat maioul pe dos
Dinandins
E miercuri.
Trupuri vlăguite îşi joacă
ultima şansă,
Prin semne, sus.
Sufletul scurmă pământul.
Joi.
Trebuie neapărat să se-ntâmple ceva
O ploaie nu strică nimănui.
Azi ninge portocaliu.

Regina balului
Câţiva paşi
Se măsoară în fiecare
Clipă.
Genele devin dig
Pentru lacrimi.
Spiriduşi nevăzuţi
Se chinuiesc
Noapte de noapte
Să facă din lună
Regina balului
Ca să le iasă şi lor ceva…

Am păstrat pentru final un fragment din poezia „Am trupul ocrotit“. În el se vorbeşte despre „foloase necuvenite“, ceea ce nu poate fi decât o metaforă a iubirii pe care amanţii şi-o dăruiesc disproporţionat.

Am trupul ocrotit (fragment)
Şi cine-şi mai aduce aminte
Cât a fost bine şi cât a fost chin dintr-o iubire mare,
Prea ocupaţi acum
Să ne potrivim ceasul la ora exactă
Pentru a aduna foloase necuvenite.