De opt ani, unei familii de seropozitivi i se refuză o casă

aruncaţi pe stradă de proprietar.S-au căsătorit în tinereţe, din dragoste. N-au avut, niciodată, mulţi bani, dar s-au descurcat. Acum 11 ani, soarta i-a pedepsit. După o injecţie, el s-a

aruncaţi pe stradă de proprietar.
S-au căsătorit în tinereţe, din dragoste. N-au avut, niciodată, mulţi bani, dar s-au descurcat. Acum 11 ani, soarta i-a pedepsit. După o injecţie, el s-a îmbolnăvit. Verdictul a căzut ca o ghilotină: infecţie cu HIV. I s-au dat maxim şase luni de trăit. Astăzi, este, încă, alături de soţia sa, care între timp s-a infectat şi ea, şi lângă cel de-al doilea copil al lor, care va împlini, în curând, un an. Cocioaba în care locuiesc cu chirie trebuie eliberată, pentru că proprietarii au găsit alţi chiriaşi. În "casa"de 10 metri pătraţi familia n-are mai nimic. Un pat pentru cei mari, unul pentru copil, un dulap vechi, o sobă cu lemne, câteva jucării şi o icoană, pe perete. Sunt amândoi pensionaţi medical şi jumătate din ceea ce primesc dau pe chirie. El este tot timpul bolnav şi se gândeşte că orice zi poate fi şi ultima. De angajat, n-au şanse, iar din pensiile de un milion şi jumătate fiecare nu-şi fac speranţe că vor putea trăi. Sub cerul liber au mai dormit şi sunt conştienţi că o locuinţă din cartoane ar fi moarte sigură pentru ei. Un timp au stat prin spitale. De medicii de acolo îşi amintesc ca de propriii părinţi. Ei le-au redat viaţa şi speranţa atunci când nu mai aveau motive de luptă.

Ultimul născut ar putea trăi fără virus
Au făcut un copil înainte să se îmbolnăvească. Acum el locuieşte la o mătuşă, îşi vede de şcoală şi nici nu ştie cu ce se luptă familia sa. "E mai bine să nu ştie, cât se mai poate. Dar tot o să afle, odată, şi mi-e tare teamă de ziua aceea", se gândeşte mama, în timp ce-şi leagănă ultimul născut. El ar putea să scape de boala ucigătoare. Părinţii şi-au luat toate precauţiile posibile. Dar nu se va şti sigur decât după ce micuţul împlineşte un an. "Am făcut acest copil pentru a avea un motiv să trăim. Fără el, n-am fi supravieţuit până azi. Sperăm să-i putem oferi şi un viitor, protejându-l de tarele noastre."

Primăria îi poartă pe drumuri
Acum opt ani, când stăteau pe unde apucau, cei doi au cerut ajutor autorităţilor pentru o casă. Singurul răspuns primit până acum, după zeci de încercări, este o hârtie prin care li se mai cer nişte acte la "dosar", iar explicaţiile sunt macabre. "Nu există decât patru case pe care le primim, anual, pentru astfel de situaţii. Norocul lor poate apărea doar dacă moare cineva şi se eliberează vreun loc", spune primarul. Acesta nu-şi explică de ce, pentru o familie aflată în fruntea listei de atâta timp, nu s-a rezolvat nimic. Dacă părinţii ştiu că nu vor supravieţui, speră că măcar cel mic să-şi găsească un adăpost şi să nu fie lăsat să moară din cauza lor.