Confruntarea electorala din Ungaria - un "razboi civil" psihologic

Dupa primul tur al alegerilor din Ungaria (7 aprilie), politicienii au declarat la unison ca, inregistrandu-se cea mai mare prezenta la vot dintre cele patru alegeri libere, aceasta reprezinta

Dupa primul tur al alegerilor din Ungaria (7 aprilie), politicienii au declarat la unison ca, inregistrandu-se cea mai mare prezenta la vot dintre cele patru alegeri libere, aceasta reprezinta victoria democratiei. Asa o fi? A fost o prezenta record (71%) la urne, deoarece tara e impartita in doua tabere: "ei" si "noi" - cei ce-l adora pe Viktor (prenumele premierului Orban) si cei ce-l urasc. Ura, disperarea ca cealalta tabara ar putea invinge sunt reciproce. Viktor Orban are multi fani, o arata demonstratia de sambata de la Budapesta, cea mai mare masa de oameni adunata vreodata in Capitala ungara. Sunt, insa, si mai multi "fani ai democratiei". Acestia ii simpatizeaza pe Peter Medgyessy (prim-ministrul propus de partidul socialist, MSZP), dar nu voteaza neaparat pe baza "ideologica". Nimeni nu-l "adora" pe Medgyessy, precum ceilalti pe Orban. Pentru ei Medgyessy nu e "Salvatorul neamului", este "doar" un om normal, care se multumeste sa "administreze" tara, vrea doar o "banala normalizare", doreste "doar democratie" si sfarsitul acestui "razboi civil psihologic" intre cele doua tabere. Atunci cand fanatismul, ura, respectiv teama sunt motivatiile principale ale marii prezente la urne, nu poate fi vorba de "victoria democratiei", ci de criza ei. Miza alegerilor actuale a fost perceputa mai mare decat a primelor alegeri libere postcomuniste. Iesiti dintr-o dictatura de mai multe decenii, mai putini oameni au fost preocupati de ce fel de forte politice vor conduce tara decat acum, in 2002! Datele statistice privind primul tur al alegerilor anterioare arata ca in 1990 participarea a fost de 65% (au invins conservatorii de drepata ai lui Jozsef Antall, MDF-ul, Forumul Democrat Maghiar). In 1994, dupa 4 ani de guvernare MDF, au mers la vot 69% dintre unguri (au castigat socialistii MSZP si au creat coalitie guvernamentala cu liberalii SZDSZ). Dupa 4 ani de guvernare a coalitiei social-liberale, in 1998, participarea a scazut la 56% (a castigat dreapta lui Orban, FIDESZ). Observam ca participarea la vot nu a fost motivata, in primul rand, de diferendul dreapta-stanga, ci mai mult de acceptarea sau respingerea nationalismului. In 1990, alta a fost problema postcomunismului: care au fost fortele destinate sa preia puterea, respectiv ce rol sa joace fostul partid comunist, devenit peste noapte social-democrat (MSZP). Existau multe semne de intrebare fata de sinceritatea acestei convertiri, dar patura fanatica care se temea de "revenirea comunismului" era subtire. In 1998 s-a pus intrebarea: "Sa guverneze din nou socialistii (fostii comunisti) impreuna cu liberalii sau nu?" Participarea a fost minimala, putin peste jumatatea alegatorilor fiind preocupata de aceasta tema. La alegerile din 1994 si 2002, multi erau interesati de plecarea sau ramanerea la putere a MDF, respectiv a FIDESZ (cele doua guverne de dreapta nationalista, cea din urma fiind mai radicala). Problema principala nu o constituie "nationalismul" in sine (orchestrat de Antall sau Orban), ci caracterul exclusivist al acestor guvernari, derapajul antidemocratic spre autoritarism, incercarea de a impune cu forta un sistem de valori, o ideologie cvasiobligatorie. Fostii comunisti au avut pacatele lor, erau cenusii, au avut suficiente cazuri de coruptie, dar s-au dovedit toleranti, s-au multumit sa "gestioneze" tara. Fenomenul este oglindit de folclorul urban al diferitelor regimuri din Ungaria astfel: in timpul regimului lui Matyas Rakosi (primul dictator comunist, mesajul a fost: "Cei care nu sunt cu noi, sunt impotriva noastra!"); in epoca Janos Kadar se afirma: "Cei care nu sunt impotriva noastra, sunt cu noi"; in perioada premierilor Antall si Gyula Horn nu s-au inregistrat asemenea mesaje; sub guvernarea Orban, zicala a devenit: "Cei care nu tin cu noi - nu exista!". Cum s-au apropiat alegerile, s-a inasprit mesajul intolerant, semanand cu cel din epoca stalinistului Rakosi: "Cei care nu sunt cu noi, sunt impotriva.... Patriei, Bisericii, Natiunii!". Alte exemple ale intolerantei: mesaj "amical" FIDESZ catre socialisti si liberali: "Toti sunteti tradatori de Patrie!", apoi "rectificarea": "Am gresit, nu puteti fi tradatori de patrie, caci pentru a trada ceva trebuie sa o ai, voi niciodata nu ati avut patrie!". Sau "Socialistii si liberalii pot face un singur mare serviciu Ungariei. Sa ia cate o franghie puternica, sa coboare in beci si sa se spanzure!". Se sugera repetat: "Nu exista compromis, fiindca este vorba despre lupta intre Bine si Rau!". Socialistii au declarat ca ura trebuie sa ia sfarsit. Intr-adevar, una dintre problemele dificile ale probabilei guvernari social-liberale va fi de a gasi o cale de rezolvare a acestei chestiuni. Acuzele grave de coruptie impotriva liderilor FIDESZ sunt bine cunoscute. Daca va fi reinstaurat statul de drept, unii dintre ei ar putea fi condamnati. In acest caz insa, adeptii lor fanatici (vreo 20% din populatia totala) vor fi sincer convinsi ca e vorba de razbunare politica. In caz contrar, daca politicul va interveni pentru a musamaliza afacerile dubioase, pentru a pastra "pacea sociala", se va crea un cerc vicios, suspendandu-se statul de drept. Si ce se va intampla cu clientela socialistilor? Nu vor pretinde oare si ei sa fie lasati sa-si faca afacerile nu tocmai curate, sa li se garanteze imunitatea? Peter Banyai