Ciomu sare la ochi

un principiu de bază. "Primum, non nocere": prin actul terapeutic, să nu faci rău. În rest, om mai vedea, ba chiar vom vedea dublu, dacă am trecut pe la spitalul operaţiilor realizate cu masca

un principiu de bază. "Primum, non nocere": prin actul terapeutic, să nu faci rău. În rest, om mai vedea, ba chiar vom vedea dublu, dacă am trecut pe la spitalul operaţiilor realizate cu masca de anestezie, nu cu bisturiul. Măcar, Ciomu încerca să vindece, îşi practica meseria, nu trişa cu bună ştiinţă. A greşit ori l-a luat ameţeala, se mai întâmplă, cine n-a greşit niciodată să dea cu piatra în ciom! Din păcate pentru urolog, scandalul l-a făcut legendă. Ar trebui să fie mulţumit: dacă tot nu şi-a legat numele de vreo invenţie, rămâne în conştiinţa publicului ca simbol al malpraxisului. Boeraş, ca orice epigon, a ajuns să fie poreclit "Ciomu de ochi", deşi cazurile sunt atât de diferite. Întrebarea e una şi aceeaşi: câtă încredere mai poţi avea în spitale, după ce se descoperă că pacienţi lipsiţi de apărare fie sunt tăiaţi felii, ca salamul, fie păcăliţi, ca la alba-neagra? Ministrul sănătăţii a primit o pasă în careu şi a încercat să înscrie, ca la Mondiale: iată ce se întâmplă dacă pensionabililor li se permite să lucreze în sistem. Mai importantă este însă întrebarea: de ce vor să lucreze bunicii medicinii, în loc să-şi plimbe nepoţii, prin parcuri? În primul rând, pentru că mulţi mai pot face faţă, şi pentru că este nevoie de ei, în unele locuri din ţară. În al doilea, fiindcă altfel nu pot supravieţui. Pensia, mică, aşa cum a fost şi salariul, îi face pe unii veterani să se preteze la compromisuri pentru a nu-şi pierde veniturile obţinute "la sală". Problema ar trebui să-i preocupe mai ales pe medici, şi totuşi, puţini sunt cei interesaţi să schimbe plicul pe card, asigurându-şi pensia. Or, fără cooperarea medicilor, nicio încercare de "albire" a veniturilor, prin co-plată, de pildă, nu are şanse de reuşită. Problema sistemului rămâne controlul care să-i apere pe pacienţi. Până acum, controlorii nu căutau să prevină greşelile, ci doar să-i pedepsească pe doctori. Fiindcă orice eroare se lăsa cu sancţiuni, greşelile se acopereau, nu se raportau. La fel, infecţiile cu germeni de spital. Pe hârtie, avem cele mai curate spitale din lume şi cele mai puţine erori medicale: doar cazurile care apar la televizor, când izbucneşte un scandal. Controlul intern nu funcţionează, în spital, fiindcă nu există competiţie între spitale. Colegii ştiau că dl. Ciomu operează cu două mâini stângi, dar nimeni nu s-a gândit că greşeala lui va strica renumele spitalului. şi Witingul şi-a dat singur cu firma în cap, tolerând jongleriile cu banii bolnavilor. Cum să mai ai încredere într-o clinică de oftalmologie în care nimeni n-a văzut nimic din ce făcea Boeraş? Cel mai sever control ar trebui să-l facă publicul, alegându-şi medicul. Dacă tot vrea Nicolăescu reformă, atunci să aibă curajul să publice indicatorii de performanţă ai fiecărei clinici şi ai fiecărui medic în parte, să ştie pacientul unde să se ducă. După Legea asigurărilor, banii ar trebui să urmeze traseul bolnavului, deci spitalele ciomilor şi boeraşilor vor rămâne şi fără pacienţi, şi fără bani.