Barcelona, un oraş care a moştenit arhitectura vie a lui Gaudi

Oraşul spaniol deţine unul dintre cele mai ecologice modele peisagistice din Europa şi mai multe parcuri istorice, construite pe ideea simbiozei dintre om şi natură. Gaudi, unul dintre cei mai

Oraşul spaniol deţine unul dintre cele mai ecologice modele peisagistice din Europa şi mai multe parcuri istorice, construite pe ideea simbiozei dintre om şi natură.

Gaudi, unul dintre cei mai enigmatici arhitecţi moderni şi un foarte atent observator al naturii, a fost cel care convertit Barcelona dirijând-o către unul dintre cele mai interesante modele de arhitectură peisagistică. Cu toate că este un oraş zbuciumat, e presărat cu o sumedenie de oaze de linişte.

La finalul anilor 1800, un bogătaş puternic din Barcelona, Don Eusebi Guell, i-a cerut lui Antoni Gaudi, celebrul arhitect care şi-a pus amprenta pe istoria Barcelonei, să creeze un palat, o biserică şi un imens parc rezidenţial în stil englezesc, cu 60 de case. Gaudi a lucrat la ultimul proiect, cel cu parcul, între 1900 şi 1914, an în care totul a fost abandonat, din cauza dezastrului economic: doar trei case fuseseră terminate.

Fiul unui cazangiu din Reus - Tarragona, Gaudi a devenit unul dintre cei mai enigmatici arhitecţi moderni, a fost un fin observator al naturii. Parcul Guell este un monument arhitectural ce reflectă ideea de simbioză dintre om şi natură. Este un loc ciudat şi încântător, în care pasiunea lui Gaudi pentru formele naturale duce până într-acolo unde artificialul aproape că devine mai natural decât naturalul însuşi.

Poarta principală este flancată de clădiri care se aseamănă cu casa lui Hansel şi Gretel şi fixează aspectul întregului parc, prin păturile de flori foarte bine aranjate, tuneluri şi coloane de piatră şi celebrul dragon. Casa în care Gaudi a trăit o mare parte din ultimii săi 20 de ani de viaţă a fost transformată în muzeu.

Pe partea de nord a dealului, impresionantul Palat Naţional găzduieşte Muzeul Naţional de Artă Catalană, care adăposteşte o foarte mare colecţie de fresce în stil roman şi sculpturi în lemn care datează din epoca medievală a Barcelonei.

Considerat la vremea sa un eşec, excentricul parc construit de Gaudi este astăzi apreciat ca un exemplu unic de arhitectură peisagistică, fiind şi parte a patrimoniului mondial UNESCO. Parcul Guell este plin de pini şi palmieri şi are câteva caracteristici curioase: cu diferenţe de nivel şi cu trepte pavate cu ceramică colorată, alei şerpuite, coloane ciudate, o pagodă de mozaic şi sculpturi bizare, învelite în celebrele cioburi de faianţă colorată "marca" Gaudi. Parcul a fost numit pe rând "insula suprarealistă" şi "coşmar expresionist".

A fost conceput ca o grădină privată în stil englezesc. Se spune că pasiunea lui Gaudi pentru natură s-a născut din plimbările lungi, care aveau, de altfel, şi scop terapeutic, acela de a-i ameliora reumatismul. Fascinat de natură, el a studiat unghiurile şi curbele acesteia, pe care le-a încorporat în lucrările sale. A lucrat cu structuri hiperbolice din natură şi a introdus fluiditatea apei în arhitectură. De asemenea, băncile care împânzesc parcul sunt integral ergonomice.

Lanţuri de parcuri istorice

Parcul Guell nu este unicul, Barcelona fiind o destinaţie "verde" dintre cele mai ofertante în acest sens. Parcul Ciutadella este o altă destinaţie de acest fel. Iniţial, parcul a fost o cetate, iar după 1888, a devenit un soi de complex expoziţional universal - cuprinzând Muzeul de Zoologie, Muzeul de Geologie şi Grădina Zoologică a Barcelonei. Duminica, Parcul Ciutadella găzduieşte frecvent festivaluri multiculturale şi atrage şi mulţi dornici de a-şi petrece ziua liberă cât se poate de leneş, în mijlocul naturii.

Pentru a vizita Grădina Zoologică ai nevoie de 8,30 euro pentru copii şi de 12,90 euro pentru adulţi. Parcul Ciutadella are în fruntea listei de minuni o monumentală cascadă, interesantă combinaţie de pietre şi apă strălucitoare, realizată de însuşi tânărul Gaudi în 1870. Ar mai fi parcul de distracţii din Barcelona, care permite să ai o perspectivă de ansamblu a oraşului, fiind situat pe cel mai înalt punct al urbei. Parcul Montjuic este iarăşi o atracţie verde de neocolit.

Istoria Motjuicului, un deal cu o înălţime de 213 m, situat la sud de oraş, este strâns legată de istoria Barcelonei încă din perioada preistorică. Romanii l-au denumit "Muntele lui Jupiter", însă astăzi poartă denumirea de "Muntele Evreilor", după o necropolă evreiască timpurie care a existat aici. Pentru a vedea noua faţă a Barcelonei, se poate traversa podul pietonal La Rambla de Mar către Moll d Espania, unde se află Acvariul, unul dintre cele mai frumoase din Europa şi cel mai mare din zona mediteraneană.

De aici începe zona plajelor, la nord-est de Port Vell, iar la 1,5 km distanţă se află oraşul olimpic, deschis de portul olimpic, o largă zonă maritimă.

"Templul sfintei familii", o minune arhitecturală a lumii

La Sagrada Familia, o altă capodoperă a lui Gaudi, este în acelaşi timp şi cea mai importantă clădire din Barcelona, începută în 1882, dar încă neterminată nici măcar pe jumătate, şi dacă ritmul lucrărilor se păstrează, probabil că va fi terminată după anul 2100. Mulţi sunt chiar de părere că această catedrală nici nu ar trebui să fie terminată, ci lăsată aşa, ca un monument al artistului, mort în 1926, în urma unui accident de tramvai. Astăzi există opt turnuri, toate peste 100 m înălţime, la care ar trebui să se adauge alte zece - totalul de optsprezece reprezentând pe cei doisprezece Apostoli, pe cei patru Evanghelişti, pe Maica Domnului şi cel mai înalt, de aproximativ 170 m, pe fiul Ei.

Deşi Sagrada Familia este efectiv un lăcaş de cult, dimensiunile ei extravagante, precum şi sculpturile care i-au fost adăugate, au transformat-o în punctul de maxim interes din Barcelona. În nord-est, Faţada Naşterii a fost terminată sub supravegherea lui Gaudi; Faţada Pasiunii, care se află în nord-vest, este cu totul diferită de prima şi a fost gata în 1950. În interior se poate urca în turnuri fie pe scări în formă de spirală, fie cu liftul şi se ajunge într-un punct ce oferă o privelişte deosebită a interiorului, dar şi o splendidă panoramă a mării. Intrarea în catedrală se face prin Carrer de Sardenya, pe colţ cu Carrer de Mallorca.

Construcţiile imită natura

Cele mai multe clădiri moderne se află în L'ixample, inclusiv frumoasa casă colorată a lui Gaudi, Casa Batllo şi apartamentul La Pedrera, care are faţada gri şi este din piatră. Lângă Casa Batllo se află Casa Amatller, casa unui alt important arhitect modernist, Josef Puig I Cadafalch. Un alt monument modernist este Palatul Muzicii Catalane, o impresionantă sală de concerte echivalentul Ateneului Român din Bucureşti.

Muzeul Picasso se află în La Ribera şi găzduieşte cea mai importantă colecţie de lucrări ale lui Picasso, peste 3.000 de piese, incluzând picturi, desene, schiţe şi gravuri. Ele se concentrează asupra perioadei în care Picasso a fost în Barcelona (1895 - 1900; 1901 - 1904), adică la începutul carierei sale, şi arată felul în care artistul a învăţat să trateze o gamă amplă de subiecte pe care le-a dezvoltat pe parcursul timpului şi le-a transformat în forme proprii de exprimare.

Împrejurimile, îmbrăcate în măslini

Cu toate că Barcelona este un oraş zbuciumat, are la tot pasul şi oaze de linişte. În plus, cei doi munţi gemeni ai Barcelonei, Montjuic şi Tibidabo, acoperiţi de vegetaţie luxuriantă, oferă o fericită evadare din frenetica viaţă a oraşului. Deşi multe dintre plajele din imediata vecinătate a Barcelonei s-au degradat, dincolo de acestea se întind unele dintre cele mai atractive peisaje de coastă ale Mediteranei. Partea centrală a Cataloniei oferă o varietate de peisaje.

La mică depărtare de coastă dealurile sunt îmbrăcate de pini Halepia, pini-dulci şi stejari de plută. Mai departe, pătrunzând în inima regiunii, se întinde regiunea măslinilor, stejarilor brumării şi căpşunii. În sud-vestul Barcelonei se găseşte regiunea viticolă Alt Penedes - aici pământul este brăzdat de fâşii de podgorii perfect aliniate, iar mai încolo, cheile adânci ale Serra d'Acosta adăpostesc mistreţi, zibete, salamandre şi păsări de pradă.

Bicicletele inundă străzile Barcelonei

Barcelona este al doilea oraş ca mărime şi populaţie din Spania, numărând aproximativ 400.000 de locuitori, în oraş şi la periferie. Odată ajuns în patria latino a coridelor, există mai multe modalităţi de a porni în explorarea ei: fie cu bicicleta (12 euro/zi), fie cu maşina (30 euro/zi), cu telegondola sau cu autobuzul turistic (19 euro/zi). Puteţi începe cu Las Ramblas, un bulevard cu o lungime de aproximativ 2 km, care se bifurcă în cinci străzi comerciale la capăt.

Vânzătorii ambulanţi încearcă să-i îmbie pe turişti cu aproape orice, de la bilete de loterie la ochelari şi bijuterii scumpe. Oameni care se oferă să lustruiască pantofii, buticuri elegante, teatre, clădiri de birouri, cafenele şi terase le găseşi pe aceste artere. Fiind mult mai mult decât o simplă stradă, Las Rambas este un simbol al oraşului, capabil să păstreze în timp amprentele evenimentelor trecute.

Barcelona este o destinaţie preferată şi de utilizatorii de scaune cu rotile, căci mai toate atracţiile turistice sunt dotate corespunzător. Bus Turistic are garda la sol joasă şi intrări speciale pentru scaunele cu rotile. Toate staţiile de metrou şi toate autobuzele vor fi adaptate în curând pentru persoanele cu handicap locomotor.

Construcţiile lui Gaudi imită fidel elementele naturii (foto 1). Nota de originalitate a parcului Guel (foto 2) este dată de mozaicul multicolor, în forme neregulate, dar şi de animalele ciudate. Casa Batllo (foto 3) ilustrează victoria Sfântului Gheorghe asupra balaurului, balcoanele sale ondulate reprezentând craniile şi oasele victimelor. Sagrada Familia (foto4) nu a fost niciodată terminată, deoarece Gaudi a dorit-o perfectă, şi asta a întârziat lucrările ce au continuat apoi după moartea sa.