Traind cu Alzheimer

Batranetea aduce, de multe ori, singuratatea, boala si suferinta. Una dintre afectiunile care pot napastui o persoana varstnica este sindronul Alzheimer sau dementa senila. Aceasta afectiune este o

Batranetea aduce, de multe ori, singuratatea, boala si suferinta. Una dintre afectiunile care pot napastui o persoana varstnica este sindronul Alzheimer sau dementa senila. Aceasta afectiune este o boala a uitarii. Batranul uita sa manance, uita indeletnicirile de zi cu zi si nu-si mai recunoaste nici copiii. Un astfel de bolnav trebuie supravegheat in permanenta. Ii place teribil sa plece de acasa. Apoi, nu mai stie cine este si unde sta, chiar daca, la un moment dat, era perfect lucid. "Acum un an si 4 luni, am obsservat la mama niste schimbari de comportament. Tata se prapadise de 10 ani, iar mama isi petrecea zilele singura. Niciodata n-a fost o persoana extrem de sociabila. Nu am avut nici posibilitatea sa o aduc la mine acasa, pentru ca nu vrea", isi incepe povestea Mihai R., din Capitala, fiul unei bolnave in varsta de 80 de ani, care sufera de Alzheimer. "A inceput sa slabeasca. Ma uitam in frigider, n-avea nimic de mancare. Ii cumparam. Daca veneam peste doua zile la ea, situatia era aceeasi. In afara alimentelor care pot fi consumate ca atare, cele care ar fi trebuit gatite erau la locul lor. Am inceput sa banuiesc ca sufera de Alzheimer. Vorbeam cu ea si imi raspundea cu totul altceva. Discutiile noastre devenisera paralele. Am ajuns la medicul de familie. Nestiind, la momentul respectiv, de existenta unei asociatii care sa se ocupe de astfel de cazuri, am internat-o doua saptamani in spital. Cand am luat-o acasa, starea ei de boala avansase. Deja ma dedubla. Singura cu care se intelegea, ce-i drept telefonic, era sotia mea. I se confesa ei, dar erau si niste mici fabule. Din fericire, am aflat de Societatea Alzheimer si de existenta Centrului de Zi pentru Varstnici. Aici se trateaza boala Alzheimer in stadiu incipient spre moderat. Personalul se ocupa de resocializarea in grup, bolnavii urmeaz programe de terapie participativa. Intr-un an mama si-a revenit. Pentru un astfel de bolnav, este esentiala insa medicatia. Mama ia in fiecare zi o pastila. In farmacii se gaseste, dar tratamentul pentru o luna costa 4,8 milioane lei. Alte medicamente, in valoare de vreo 500.000-600.000 lei, le obtin in regim compensat", mai spune Mihai R. Suferintele familiei nu se opresc aici. "Timp de 6 luni, pana sa gasesc oamenii de la Centrul de Zi, am fost blocat. Nu ne-am mai putut duce la serviciu. Din punct de vedere economic, a fost un efort extraordinar. Dar nu o puteam lasa pe mama nesupravegheata. Ca sa va dati seama ce inseamna aceasta boala... Acum o luna, m-am dus la ea acasa, cand mama era la Centru. Mirosea a gaze peste tot, lasase aragazul deschis". Batrana a reusit sa-si faca prieteni. Amintirile profunde la pastreaza inca. La Centru, are timpul ocupat si in acest fel bolnavului i se creeaza sentimentul ca este util. Altfel, se instaleaz depresia, iar atunci nu mai este nimic de facut. Centrul de Zi pentru Varstnici asigura transportul celor 25 de pacienti asistati, precum si masa de pranz. Familia trebuie sa achite o contributie de 2 dolari pe zi pentru aceste servicii. Fiul bolnavei spune ca acest centru functioneaza datorita unor donatiilor unor fundatii olandeze. "In lipsa alternativei ingrijirilor sociale la domiciliu, autoritatile ar trebui sa se implice in sustinerea unor astfel de institutii, a mai spus Mihai R. Specialistii de la Societatea Alzheimer sustin ca numarul bolnavilor cu dementa senila este mult mai mare, aproximativ 23.000 existand numai in Bucuresti, dar raman neidentificati.