VIDEO Şef la Apele Române: "Tot ce se aruncă acum la WC ajunge netratat în Dâmboviţa"

Doar pentru staţiile de epurare a apelor uzate, România are nevoie de 30-40 de miliarde de euro, adică de două ori cât împrumutul de la FMI, a spus şeful Serviciului de Monitoring din cadrul Companiei Naţionale "Apele Române", Teodor Lucian Constantinescu, într-un interviu în exclusivitate pentru "adevărul.ro".

Principalele puncte atinse de expertul de la Apele Române:

  • România trebuie să ajungă până în 2015, la o stare bună a apelor, potrivit angajamentelor cu Uniunea Europeană. Sunt sceptic.

  • UE ne cere o monitorizare mai bună a apelor, pe de altă parte ni se spune să închidem laboratoarele.

  • Nu ai cu ce să depoluezi apele subterane: costă foarte mult, nu se bagă nimeni, iar procesul de îmbunătăţire e foarte lent.

"Avem nevoie de 30-40 de miliarde de euro"

  • Bucureştiul nu are staţie de epurare pentru apele uzate, trebuia acum să îi dea drumul, în prima fază, în iulie 2010. Deci tot ce arunci la WC, ajunge direct în Dâmboviţa în momentul actual, netratat. În avalele unor localităţi şi în special la cele de pe Dunăre, nu sunt staţii de epurare.
  • La Directiva apelor uzate, România a negociat să avem o amânare de încă 12 ani pentru a ajunge la un grad de racordare de 100% la staţiile de epurare. Trebuie să ne conformăm cu această directivă prin 2018. Nu ştiu dacă avem acum 50% gradul de racordare. Este foarte strictă treaba şi încă suntem departe.
  • Staţiile de epurare implică nişte costuri financiare enorme. Numai staţia de la Bucureşti, în prima fază a costat vreo 100 de milioane de euro şi faza a doua, care trebuie să plece după ce se dă în funcţiune parţial prima fază, mai costă vreo 400 de milioane de euro.
  • Nici împrumutul ăsta pe care l-am făcut acum cu FMI şi tot nu ar ajunge pentru implementarea directivelor în domeniul apelor.
  • Ce milioane de euro, avem nevoie de 30-40 de miliarde de euro, doar Bucureştiul costă peste 500 de milioane de euro.
  • 68% din populaţia României are alimentare cu apă centralizată. Dar din ăştia 68%, numai 53% sunt racordaţi la canalizare, deci toate astea trebuie să ajungă la 100%. La fiecare capăt al canalizărilor trebuie să fie o staţie de epurare.
  • Asta e poluarea de la localităţi. Mai este poluarea difuză, de pe câmp, cu insecticide, îngrăşăminte, care ajunge prin diverse căi în râu şi acolo nu mai poţi să pui staţii de epurare.
  • Alţii au staţii de epurare automate, cum are Germania, care verifică în permanenţă. Tu dacă faci o dată verificarea primăvara, o dată toamna, nu prinzi toate accidentele. Faci o situaţie, dar nu urmăreşti fluctuaţia de poluanţi. Staţiile automate te avertizează când se întâmplă ceva. Noi suntem departe.

"40 din apele din România nu ating calitatea cerută de UE"

  • Până în 2015, toate ţările din UE trebuie să atingă o stare bună a apelor, adică nivelul doi din cinci. Şi noi avem din ultima evaluare care s-a făcut, adică din datele din 2007, că 60% din apele din România ating starea bună, 40% încă nu. Deci trebuie luate nişte măsuri. E destul de dificil, nu ştiu dacă realizăm asta în 2015. Sunt cam sceptic.
  • Cerinţa este ca toate apele să aibe starea bună peste câţiva ani (râde ironic, în semn că nu se poate atinge obiectivul).
  • Noi, Apele Române, am întocmit nişte planuri de management, ce se poate face ca în 2015 toate apele să aibă starea bună. Dar nu ai cum să le pui în aplicare dacă nu ai bani. Facem strategii, dar problema e că atunci când ajungem la bani, ne oprim.
  • În ţările civilizate, care au început din anii ‘70, ei nu mai au treabă cu substanţele periculoase din apă. Noi abia am început să le monitorizăm.
  • Românii trebuie să fie mai atenţi unde aruncă deşeurile, gunoaiele. În rest e sarcina autorităţilor.
  • Eu mai beau apă de la chiuvetă, dar am nişte filtre pe acasă şi o mai bag acolo, să fiu sigur. Conductele sunt foarte vchi, se depune rugină, bacterii. Plus că la un accident la ţevi, tot nămolul din subteran intră pe conductă.

Despre lipsa banilor

  • Pe de o parte, UE ne cere să mărim frecvenţa analizelor şi să monitorizăm tot ce se poate. Pe de altă parte, ni se spune să închidem din laboratoare că nu sunt bani.
  • Domn'e, mi se cere o monitorizare mai intensă a substanţelor periculoase şi tu ne spui că nu mai sunt bani şi să mai închidem din laboratoare. Păi atunci ce facem?
  • În situaţia asta, în loc să facem 12 analize pe an, acum facem 4, şi nici pe alea, facem una pe an şi care ce implică?

Despre depoluarea apelor

  • Este foarte grea şi foarte costisitoare şi în starea actuală financiară a României nu se bagă nimeni. Se pune problema decontaminărilor cu petrol în special în zona Ploieştiului, care este puternic contaminat. Sunt costuri imense. Acum în Golful Mexic sunt costuri de miliarde ca să depolueze.
  • Nici nu ai cu ce să depoluezi pentru că costă foarte mult, nu se bagă nimeni, iar procesul de îmbunătăţire e foarte lent.

DESPRE NIVELUL DE ARSEN DIN VESTUL ROMANIEI:

Noi ne ocupăm de calitatea apelor din mai mulţi indicatori. Arsenul este unul dintre indicatori. Nu acordăm mai multă atenţie acestui element decât altora. Noi gospodărim din punct de vedere global. Doar în anumite cazuri dăm atenţie, în funcţie de cerinţe, de solicitări. Au fost nişte cerinţe, dar îmi scapă acum cine le-a cerut, a fost prin 2006. Mi-a mai cerut Institutul de Proiectări Chimice. Le-am dat şi noi ce găsim în baza de date. Monitorizăm 800 de staţii pe râuri, foraje avem peste 1.000 şi din acele date avem si informaţii despre arsen. Dar printre o grămadă de peste 200 alţi indicatori. Nu suntem institut specializat pe arsen.

Arsenul poate fi de origine naturală sau antropogenică. El este folosit şi drept compus în insecticidele care se dau pe câmp pentru culturile agricole şi de acolo ajunge în apele subterane. Se mai găseşte în minereuri.

Arsenicul este cancerigen, se acumuleză, este periculos. Nu este chiar prioritar, sunt alte metale mai periculoase: cadmiu, nichel, etc.

Zona Aradului este un con aluvionar pentru apele subterane, poate mă înşel eu dar se pare că acolo arsenul este de origine naturală, dar se poate să fie şi datorită folosirii insecticidelor dinainte de 1989, s-au folosit mult mai intens decât acum cele pe bază chimică.

Apoi viteza de scurgere din apa subterană este de ordinul zecilor de ani şi noi resimţim acum poluarea intensivă cu insecticide şi îngrăşăminte din anii 80, de pe vremea lui Ceauşescu.

Ministerul Sănătăţii, când a văzut aşa depăşiri, să ia măsuri de tratare, de decontaminare, să interzică alimentarea de la fântânile respective.

Mai citiţi şi:

Arsen în apa potabilă din vestul României: concentraţia depăşeşte de 10 ori limita internaţională