Războiul secret care tulbură India

Rebelii maoişti sunt activi în 15 dintre cele 29 de state indiene, acţionând în zona supranumită "Coridorul Roşu" India, vecina de la sud a Nepalului, cu care se înrudeşte cultural, nu

Rebelii maoişti sunt activi în 15 dintre cele 29 de state indiene, acţionând în zona supranumită "Coridorul Roşu"

India, vecina de la sud a Nepalului, cu care se înrudeşte cultural, nu priveşte cu ochi buni înlăturarea monarhiei de către maoişti. New Delhi are probleme cu propriii rebeli.

Toată lumea a auzit de India bogată şi de India săracă. Se vorbeşte tot mai des despre această mare ţară asiatică în care trăiesc din ce în ce mai mulţi specialişti high-tech, dar şi despre sărmanii mahalalelor sale. Există însă şi o a treia Indie, a cărei ură se hrăneşte din excesele noilor îmbogăţiţi, vânându-i pe cei mai vulnerabili dintre aceştia.

Este alcătuită din naxaliţi - membrii unei insurgenţe maoiste - a căror denumire provine de la oraşul Naxalbari din vestul Bengalului, unde, în 1967, s-a născut această mişcare radicală. Rebelii sunt activi în 15 din cele 29 de state ale Indiei. În ultimii ani şi-au făcut tot mai mult simţită prezenţa în zona numită "Coridorul Roşu" - care se întinde de la graniţa cu Nepalul până în statul sudic Andhra Pradesh.

De altfel, insurgenţii indieni au legături strânse cu maoiştii din Nepal (care nu demult au preluat puterea prin alegeri). Activitatea lor s-a intensificat atât de mult în ultima vreme, încât l-a determinat pe prim-ministrul Manmohan Singh să declare că sunt "cea mai mare ameninţare pentru securitatea internă" cu care s-a confruntat vreodată ţara sa, arată revista "Time".

Peste zece mii de luptători

Maoiştii indieni şi-au propus să răstoarne guvernul de la New Delhi. Ei provin dintr-o grupare desprinsă din Partidul Comunist indian, care a declanşat o revoltă în localitatea Naxalbari (în 1967).

Mişcarea naxaliţilor s-a dezvoltat repede şi a atras studenţi şi lucrători fără pământ. Măsurile guvernamentale de represiune din anii 1970 au spart această grupare în numeroase facţiuni învrăjbite.

În anii 1990, pe măsură ce economia Indiei a început să se liberalizeze şi să se dezvolte, perspectiva unei revoluţii violente părea mai degrabă o amintire neplăcută decât o ameninţare. Renaşterea naxaliţilor s-a produs după 2004, anul în care două grupări desprinse din mişcarea iniţială - una marxistă şi una maoistă - s-au reunit, eliminând divergenţele şi formând Partidul Comunist din India (maoist).

Noua forţă - estimată de oficialii din guvernul indian şi de analiştii independenţi la 50.000 de susţinători şi între 10.000 şi 20.000 de luptători - şi-a consolidat influenţa în regiunile sărace ale Indiei.

Naxaliţii trăiesc printre "adivasis"

În zonele din inima Indiei, în care trăiesc naxaliţii, nu există drumuri, apă potabilă sau telefoane. Nu există de asemenea reprezentanţi ai autorităţilor. Locuitorii acestor sate sunt cunoscuţi sub denumirea de "adivasis" sau "indigeni". Cei mai mulţi dintre indieni spun că fac parte din triburi. Este vorba de fapt de o categorie care nici măcar nu este înregistrată în complicatul sistem al castelor din India.

Conducătorii din timpul regimului colonial britanic i-au catalogat pe "adivasis" drept "invadatori" ai propriilor pământuri, absurditate juridică pe care actualul guvern indian a corectat-o abia recent. Teoretic, există locuri rezervate pentru "adivasis" în universităţi şi guvern. În realitate, ei rămân printre locuitorii cei mai săraci şi marginalizaţi.

Inamici pentru întregul spectru al politicienilor

Analiştii au examinat şansele naxaliţilor de a se impune în India, în condiţiile în care rebelii maoişti au ajuns la putere în ţara vecină, Nepal. Ei au ajuns la concluzia că actualul regim din India este mai puternic decât monarhia nepaleză. Opiniile insurgenţilor indieni faţă de reuşita maoiştilor din Nepal sunt împărţite.

Unii consideră că această grupare a trădat cauza revoluţiei prin participarea la alegeri, în timp ce alţii consideră că este o tactică legitimă care poate fi folosită pentru ca revoluţia să devină victorioasă. Trebuie subliniat, însă, că întregul spectru de politicieni indieni, de la extrema dreaptă la Partidul Comunist Indian (marxist), doreşte distrugerea maoiştilor.

Adepţii revoluţiei lui Mao Tse Dun

Într-un document adresat parlamentului indian, în urmă cu doi ani, ministrul de interne, Shivraj Patil, a arătat că "naxaliţii operează în vidul de putere existent în zonele în care instituţiile politice şi administrative nu există. Acesta a adăugat că insurgenţii oferă "o alternativă" la sistemul de guvernare, ce promite "emancipare… sub povara puştii". Există zone în care naxaliţii au instituit o administraţie paralelă, cu şcoli şi unităţi sanitare.

Femeile se adună seara, îmbrăcate precum militanţii, cântă şi dansează pentru săteni, lăudând maoismul şi criticându-i pe "răii" de la New Delhi. "Principala noastră misiune este să trezim populaţia şi revoluţia se va declanşa automat", susţine unul dintre liderii insurgenţilor, pe nume Bhima.

Un buget de 250 milioane de dolari

Dar apelurile maoiste la luptă nu sunt blânde. Naxaliţii sunt adepţii recomandărilor lui Mao Tse Dun, potrivit căruia "confiscarea puterii prin forţă - instaurarea unui nou regim prin război - este sarcina principală şi cea mai eficientă formă de revoluţie".

În semn de protest faţă de "exploatarea" statului, maoiştii ordonă fermierilor din regiunile lor să nu mai producă alimente şi să ridice preţurile.

Pe de altă parte, pentru a-i combate pe naxaliţi, autorităţile de la New Delhi au făcut investiţii serioase în scopul de a înarma şi antrena forţele de ordine pentru lupta în junglă.

Rebelii încă folosesc arcuri şi săgeţi, cuţite şi puşti vechi, dar au început să se doteze şi cu mitraliere sau alte arme sofisticate. Agenţiile indiene de informaţii estimează că bugetul anual al naxaliţilor se ridică la 250 de milioane de dolari, bani folosiţi pentru a-şi mări capacitatea de luptă ca să poată ataca zonele urbane.

Copiii iau lecţii de la rebeli

În trecut, comandanţii naxaliţilor proveneau din rândurile persoanelor educate, care cunoşteau limba engleză. Astăzi, în majoritate, aceştia vorbesc numai limba locală, Gondi. Unul dintre lideri, numit Deva, a fost îndoctrinat cu preceptele maoismului începând de la vârsta de opt ani. Doi dintre cei cinci fraţi ai săi sunt de asemenea luptători maoişti. Nu există şcoală în satul lor.

Iau lecţii numai de la soldaţii rebeli refugiaţi în zonă şi sunt întru totul de acord cu cele învăţate: "Suntem aici de mii de ani, dar nu avem drepturi şi guvernul nu face nimic pentru noi. Nu se îngrijeşte nimeni de sănătatea sau de educaţia noastră. Autorităţile nu vin aici şi în acelaşi timp nu ne respectă. Spun însă că pot da companiilor miniere drepturi asupra pământului nostru şi o pot face", explică Deva.

Atacurile insurgenţilor devin tot mai curajoase

Rebelii percep taxe de la săteni, extorchează fonduri de la oamenii de afaceri, răpesc şi ucid "duşmanii de clasă", cum ar fi oficiali guvernamentali şi ofiţeri de poliţie. Atacurile insurgenţilor devin din ce în ce mai curajoase.

În luna martie, anul trecut, circa 400 de naxaliţi au asediat un post de poliţie din sudul statului Chhattisgarh.

În urma atacului cu grenade şi bombe artizanale şi-au pierdut viaţa 55 de persoane.

Atacuri împotriva secţiilor de poliţie

Tot anul trecut, în luna decembrie, în aceeaşi zonă, un singur maoist a biruit gărzile unei închisori şi a eliberat 294 de deţinuţi, inclusiv 15 luptători din "elita" naxaliţilor. În februarie a.c., mai mult de 100 de insurgenţi au luat cu asalt trei secţii de poliţie în statul Orissa.

În urma atacului au fost ucişi 13 poliţişti şi au fost capturate sute de arme şi muniţie. Niciun naxalit nu şi-a pierdut viaţa în timpul operaţiunii.

Conflict mai ucigător decât cel din Kashmir

La începutul lunii mai, un grup de 300 de maoişti a atacat o uzină aparţinând grupului Essar. Mai mult de 50 de camioane şi piese de maşini grele au fost distruse. Comandantul insurgenţilor, un tânăr de 24-25 de ani, dezvăluie că, "atunci când oamenii vor să dea o lecţie companiei Essar, spre exemplu, gruparea rebelă se conformează".

El a asigurat că nicio firmă din zonă nu poate să-şi asigure protecţia cu bani. În urma atacurilor lansate de insurgenţi, numărul victimelor din rândul forţelor guvernamentale de securitate, al civililor şi al naxaliţilor înşişi a ajuns la 837 în 2007, ceea ce a făcut ca acest conflict să devină pentru prima oară mai ucigător decât conflictul din
Kashmir.

"Este o ameninţare din ce în ce mai mare", spune Ajai Sahni, director executiv al Institutului pentru controlul conflictelor de la New Delhi şi totodată un atent observator al recrudescenţei naxaliţilor.