Proiectul Manhattan. Povestea primelor bombe atomice

Dealuri pitoreşti separate de văi înguste şi dominate de un cer albastru şi curat încântă ochii tuturor celor care merg între Santa Fe şi Los Alamos, în statul american New Mexico.

Este peisajul în care fizicianul american Robert Oppenheimer, cel care avea să rămână în istorie drept „părintele bombei atomice“, a început, din 1941, să lucreze la un proiect nuclear ambiţios ce avea să distrugă două oraşe japoneze în vara anului 1945.

Cei mai străluciţi oameni de ştiinţă din lume

Los Alamos este un colţ de paradis care găzduieşte situl arheologic Tsirege. În acelaşi timp, Los Alamos este locul unde a fost dezvoltat cel mai mare proiect nuclear din istorie.

În 1939, preşedintele american Franklin D. Roosevelt era avertizat de către fizicienii Leo Szilard şi Eugene Wigner cu privire la intenţia Germaniei naziste de a fabrica bomba atomică. După mai multe consultări, Franklin D. Roosevelt l-a însărcinat pe Robert Oppenheimer cu dezvoltarea proiectului secret Manhattan, a cărui denumire provine de la cartierul din New York cu acelaşi nume ce găzduieşte Universitatea Columbia, locul unde au avut loc primele cercetări privind dezvoltarea bombei nucleare.

Robert Oppenheimer a adunat imediat cei mai străluciţi oameni de ştiinţă din Statele Unite, Marea Britanie, Canada şi Germania, între care descoperitorul fisiunii nucleare, italianul Enrico Fermi (Premiul Nobel pentru Fizică în 1938), danezul Niels Bohr (Premiul Nobel pentru Fizică în 1922) sau fizicianul german de origine evreiască Hans Albrecht Bethe, relatează pentru Deutsche Welle directoarea Muzeului de Istorie din Los Alamos, Heather McClanahan.

Unul dintre cele mai scumpe proiecte din istorie

Şase mii de cercetători locuiau la Los Alamos împreună cu familiile lor în momentul finalizării proiectului, spune Heather McClanahan. În total, aproximativ 125.000 de persoane au fost implicate în proiectul Manhattan. Los Alamos era ca un stat separat, având poliţie proprie, serviciu de contraspionaj şi un sistem de comunicaţii susţinute de un buget uriaş, precizează ea.

De fapt, administraţia americană nu s-a zgârcit deloc cu proiectul Manhattan, care a devenit unul dintre cele mai scumpe din istorie (2 miliarde de dolari, echivalentul a 26,3 miliarde la valoarea de astăzi).

O echipă bine coordonată

Oamenii de ştiinţă angajaţi la proiectul Manhattan trebuiau să fructifice toate cunoştinţele dobândite şi disponibile la acel moment pentru a dezvolta tehnologii de îmbogăţire a uraniului şi de purificare chimică a plutoniului în scopul creării unor arme de distrugere în masă eficiente.

„Toţi se ştiau între ei şi comunicau uşor. Uneori, puteai lua prânzul alături de Oppenheimer. El era foarte prietenos“, îşi aminteşte chimistul William Hudgens, care în urmă cu 70 de ani lucra sub conducerea „părintelui bombei atomice“.

Chimistul William Hudgesn FOTO Deutsche Welle

Vârsta medie a celor implicaţi în proiectul Manhattan era mică, de numai 26 de ani. „Eram foarte îngrijoraţi de faptul că nemţii ar fi putut crea mai devreme bomba atomică“, spune Hudgens.

Primul test nuclear din istorie

Primul test nuclear a avut loc pe 16 iulie 1945, la Alamogordo, în sudul New Mexico. Testul, denumit Trinity, a fost efectuat cu o bombă pe bază de plutoniu, considerată atât de ingineri, cât şi de oamenii de ştiinţă, mai complexă decât cea pe bază de uraniu.

În prezent, locul unde a avut loc primul test nuclear poate fi vizitat de către turişti, timp de două zile pe an. Majoritatea vizitatorilor sunt studenţi la chimie şi fizică. Chiar şi astăzi, după 70 de  ani de la test, nivelul radiaţiilor este de zece ori peste limita normală, deplânge un ghid turistic local.

Locul unde a avut loc primul test nuclear din istorie FOTO Deutsche Welle

Un sentiment de sânge pe mâini

Câteva zile mai târziu de la testul Trinity, Statele Unite au efectuat primele şi singurele atacuri nucleare din istorie.

La 6 august, un bombardier B29 Enola Gay american a lansat bomba atomică Little Boy, pe bază de uraniu îmbogăţit, peste oraşul japonez Hiroshima. Bilanţul din ziua atacului este estimat la 85.000 de morţi. La 9 august, Fat Man, o bombă pe bază de plutoniu, a fost lansată la Nagasaki, ucigând aproximativ 40.000 de persoane în ziua atacului. Bilanţul total, incluzând morţii din primele patru luni, nu a fost niciodată stabilit exact, estimările variind între 129.000 şi 246.000 de morţi. La 14 august, Japonia a acceptat condiţiile capitulării, act care a pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial.

William Hudgens nici acum nu regretă tragedia nucleară din august 1945. În opinia sa, atacurile nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki au grăbit capitularea Japoniei, au scurtat cel de-al Doilea Război Mondial şi au salvat milioane de vieţi. Mulţi dintre colegii săi de la proiectul Manhattan cred la fel.

Însă, în cele din urmă, Robert Oppenheimer a simţit în mod diferit atacurile nucleare din Japonia. Mai târziu, el a recunoscut, într-o conversaţie cu preşedintele american Harry Truman, la Casa Albă, că a simţit sânge pe mâini. Acest sentiment nu l-a părăsit pe „părintele bombei atomice“ nici în clipa morţii, în 1967.