Eurofobii, la un pas de victorie

Alegerile din Marea Britanie vor fi câştigate pe frontul politicii interne, iar în campania electorală Europa nu va fi, probabil, prea mult pomenită. Dar dacă David Cameron, liderul Opoziţiei, va fi premier, el va avea de făcut alegeri importante privind politica externă, şi mai ales cea europeană. Relaţia britanicilor cu Europa, deja destul de distantă, s-ar putea înrăutăţi substanţial.

Politicienii britanici intră în focul campaniei

Conservatorii britanici, care conduc în cursa electorală cu 4% până la 10% în faţa laburiştilor, s-au opus hotărât Tratatului de la Lisabona. Potrivit unui studiu realizat anul trecut de website-ul ConservativeHome, peste  40% din potenţialii parlamentari conservatori sunt fie pentru o „renegociere fundamentală" a apartenenţei Marii Britanii la UE, fie pur şi simplu pentru retragere. Puterea opiniei parlamentarilor de rând face foarte probabilă  o situaţie explozivă între conservatori şi UE.

David Cameron nu a vorbit prea mult despre Europa ca lider al Opoziţiei, dar, ca premier, tonul său ar putea deveni mai dur, mai ales dacă va avea o majoritate fragilă în Parlament, care îl va face şantajabil de către cei mai eurosceptici parlamentari conservatori. 

Ostilitate reciprocă

Un guvern britanic conservator ar fi nu numai cel mai eurosceptic din istoria Uniunii Europene, dar şi cel mai puţin iubit pe continent.
Europarlamentarii de centru dreapta din Partidul Popular European (PPE) sunt deranjaţi de retragerea conservatorilor lui Cameron din grupul lor parlamentar.

Gestul a fost făcut anul trecut, Cameron acuzând ambiţiile federaliste ale PPE. Britanicii au format un nou grup mai radical, împreună cu ODS (partidul preşedintelui ceh Vaclav Klaus),  Partidul Dreptate şi Justiţie al fostului premier polonez Jaroslaw Kaczynski şi alte câteva formaţiuni.

„Miopi şi ignoranţi"

„The Economist" a discutat recent cu circa 40 de politicieni, intelectuali şi oameni de afaceri, care ar putea fi descrişi drept elita Germaniei. Toţi au susţinut ideea că alegerea unui guvern conservator în Marea Britanie ar fi un dezastru. Ei îi numesc pe conservatorii britanici "miopi şi ignoranţi" şi consideră că doresc să distrugă UE. Aceste sentimente există şi în alte ţări europene, susţine publicaţia.

În cursul vizitei efectuate la Londra la sfârşitul lui martie, cancelarul german Angela Merkel nu şi-a găsit timp pentru o întrevedere cu David Cameron, gest interpretat de presa britanică  drept "o palmă diplomatică". 

Ministrul francez de Externe,  Bernard Kouchner, a declarat miercuri că, în cazul în care conservatorii britanici vin la putere, ei nu vor fi dornici să ia parte la iniţiativele europene. „Pot să vă spun ce mi-a spus Hague: cu voi vom face tot ce vreţi; cu Europa, ca întreg, nu vom face prea multe", a declarat Kouchner în faţa jurnaliştilor. William Hague este purtătorul de cuvânt în probleme de politică externă al conservatorilor britanici.

În spectrul politic britanic, liberal-democraţii sunt cei mai proeuropeni, ei dorind chiar intrarea ţării în zona euro. Laburiştii au o atitudine mai temperată.

Promisiunile lui David Cameron

În noiembrie 2009, când a devenit clar că Tratatul Lisabona va fi ratificat de toate ţările UE, Cameron şi-a prezentat noua politică faţă de Europa, constând într-o listă de propuneri, care, potrivit unor analişti, ar putea genera ciocniri explozive cu alte ţări ale UE.

Legea referendumului

Prima promisiune este de a adopta o lege potrivit căreia orice tratat care transferă puteri către UE să fie supus unui referendum. Acest lucru ar pune Marea Britanie în aceeaşi poziţie cu Irlanda, unde cele mai multe tratate trec prin votul popular. Partenerii europeni ar fi deranjaţi, dar nu ar avea ce face. 

Legile suveranităţii

A doua promisiune este o lege care să confirme că autoritatea supremă aparţine parlamentului britanic. De această dată, paralela poate fi făcută cu Germania, unde Curtea Constituţională aprobă tratatele europene, după ce verifică faptul că Legea fundamentală a Germaniei şi Bundestagul au suveranitate.

Cameron vrea însă o lege care să stipuleze că acele clauze din Tratatul de la Lisabona care permit alte transferuri de putere către UE fără a necesita noi tratate pot fi invocate numai cu aprobare parlamentară. De aici ar putea rezulta ciocniri cu judecătorii Curţii Europene de Justiţie. 

David Cameron vrea mai multe excepţii de la legislaţia UE. Prima e o excepţie de la legislaţia socială şi de muncă. Multe ţări europene cred că politicile sociale sunt parte integrantă a pieţei comune. Ele văd încercările Marii Britanii de a le evita, în timp ce păstrează accesul la piaţa comună, drept o formă de "dumping social".

Clauze de exceptare

Cameron vrea, de asemenea, o excepţie clară de la Carta Drepturilor fundamentale. Alte ţări europene consideră că acest lucru a fost făcut printr-o anexă la Tratatul de la Lisabona şi nu vor dori să cedeze mai mult.

De asemenea, Cameron vrea o excepţie de la influenţa juridică a UE asupra dreptului penal britanic. În  2014, când dreptul intern şi afacerile interne vor cădea sub influenţa Curţii Europene, Marea Britanie ar putea alege să fie exceptată cu totul. Acest lucru ar însemna şi pierderea unor avantaje, cum ar fi mandatul de arestare comunitar şi politica de azil.

De ce atâta euroscepticism?

În anii lui Margaret Thatcher, conservatorii erau divizaţi în privinţa chestiunii europene. Acum, ei sunt uniţi în euroscepticism. Unul din motive e că atitudinea lor reflectă opinia publică. Sondajele privind încrederea în Europa  îi plasează pe britanici la coada graficelor. "Explicaţia se află parţial în geografia şi istoria ţării, parţial în experienţa sa ca membru al UE şi parţial în ignoranţă şi prejudicii", scrie "The Economist".