La marginea Niprului, sub obuze rusești, locuitorii din Herson refuză să se dea bătuți: „În trei ani, vrem să trăim ca la Kiev sau Liov”

În ciuda bombardamentelor constante, locuitorii din Herson nu se gândesc să plece. Dimpotrivă, muncesc să își dezvolte afacerile și își văd de viață, relatează Kyiv Post, într-un amplu reportaj.

Herson este un centru regional major și o poartă de acces către regiunile ucrainene sudice, lângă gura de vărsare a râului Nipru. Cu o populație de peste 300.000 de locuitori înainte de invazia la scară largă, a fost singurul centru regional pe care armata rusă a fost capabilă să-l cucerească.

Sub presiunea forțelor ucrainene, armata rusă a părăsit așezările din regiune una câte una. În cele din urmă, în noiembrie 2022, e au părăsit și orașul Herson, o victorie importantă pentru Ucraina.

Totuși, trupele ruse au reușit să mențină un punct de sprijin pe malul stâng al Niprului, la câțiva kilometri de Herson. Astfel că de un an și jumătate bombardează orașul cu toate tipurile de artilerie și cu aviație. Kyiv Post a vizitat orașul situat în prima linie pentru sta de vorbă cu locuitorii și a afla cum reușesc să supraviețuiască sub obuze și bombe aeriene.

Intrând azi în Herson, este izbitor contrastul puternic față de cum era totul înainte de invazia rusă la scară largă: acum, sunt mult mai puțini oameni pe străzi și mai puține mașini.

Nu este surprinzător. Rușii nu contenesc să lovească cu obuze și rachete. În oraș și regiune, aproape zilnic sunt raportați răniți și morți.

Este periculos întrucât orașul este aproape de linia frontului, astfel că artileria inamică este la distanță mică, și doar câteva secunde de avertizare sunt disponibile înainte de impact.

Anastasia Ribalcenko, o voluntară care ajută persoanele strămutate din teritoriile ocupate, spune că situația este de așa natură că nimeni nu este efectiv protejat.

„Este greu să trăiești sub foc pentru că într-un moment ești aici, iar în următorul nu mai ești, și nu există nicio protecție. În orașele mai îndepărtate, ai cel puțin un anumit răgaz să intri în adăposturi înainte ca racheta să lovească Nu există așa ceva aici... Uneori, trecem printr-un sat și apoi ne sună – trei obuze au ajuns deja acolo”, explică ea.

Cea mai dificilă sarcină o au salvatorii locali. Unul dintre ei, maiorul Ivan Havriliak, spune că colegi ai săi au fost uciși recent, iar zeci au fost răniți.

„Toată lumea este speriată, dar oamenii trebuie ajutați. Așa că încercăm să găsim o cale de mijloc chiar atunci când știm că poate exista un al doilea atac în așa-zisă lovitură dublă. Monitorizăm situația și, dacă este necesar, îndepărtăm oamenii  pentru câteva minute. Dacă bombardamentul a trecut, atunci ne întoarcem și ne ocupăm mai departe de incendii... Frecvent, se pornesc seara și pot dura toată noaptea”, a spus pompierul.

El explică că atacurile cu artilerie, care au loc cu mare frecvență, provoacă distrugeri mari, rușii lovind fără discriminare zonele rezidențiale.

Scopul este să terorizeze populația civilă, spune el, explicând că salvatorii trebuie să intervină pentru a stinge mai multe incendii simultan, dar și pentru a scoate victime de sub dărâmături.

„Când obuzele cad, sparg ferestrele, iar ușile sunt blocate din cauza exploziei, așa că trebuie să scoatem oamenii din apartamentele lor... Cel mai greu este să asiști la toate acestea – durere umană, suferință, distrugere. Acesta este orașul meu natal și este șters de pe fața Pământului”, a spus Recurer.

Locuitorii din Herson pare că s-au obișnuit și nu se mai tem de bombardamente, merg calm pe străzi și folosesc transportul public.

Jurnalistul Serhii Nikitenko, născut în Herson, spune că așa încearcă oamenii să facă față situației stresante în care se află.

„Cei 60.000 de oameni din Herson nu pot purta toți vestă antiglonț. Oamenii se obișnuiesc cu orice.”

„Nu ți-e frică de ce ar putea urma?”

„Este înfricoșător, dar te obișnuiești; este o chestiune de rutină”, a răspuns Nikitenko. 

În opinia lui Nikitenko, rușii bombardează din ciudă, pentru a se asigura că un oraș pe care l-au pierdut nu trăiește în liniște și tot ce fac este pentru a-i sili pe locuitori să plece.

„Cred că este vorba de resentimente împotriva locuitorilor din Herson care nu i-au acceptat pe ocupanți, care nu i-au iubit. Deci un Herson pașnic și prosper ar fi cu atât mai mult un eșec pentru ei”, a spus Nikitenko.

Locuitorii revin la casele lor. Unii pentru că s-au săturat să stea în apartamentele altora sau sunt îngrijorați pentru locuințele lor, iar alții pur și simplu pentru că refuză să-și părăsească orașul.

„În ianuarie 2023, după desocuparea orașului, erau foarte puțini oameni, nimeni pe străzi, dar acum sunt oameni în stradă, oamenii se întorc. Pentru că casele lor sunt aici, proprietatea lor, ei nu trebuie să plătească chirie așa cum ar plăti în altă parte. Cu cât mergi mai departe, cu atât costă mai mult”, a spus jurnalistul.

Acești locuitori din Herson refuză să cedeze terorii rusești, notează Kyiv Post. Mai mult, se întorc la afacerile lor sau își deschid altele noi. De pildă, Oleksander Vlasov și-a pus din nou pe picioare brutăria.

„Facem pizza, burgeri, cornuri, totul de la hot-dog... cornuri cu umplutură de șuncă, pește, pui, pâine, 15 tipuri. Înainte de începerea marelui război, aveam până la cinci locații – o afacere de familie...Două pe malul stâng. Când a început războiul, am închis” acolo, a spus Vlasov.

Clienții spun brutăria este pentru ei un refugiu și un prilej o să uite pe moment că sunt într-un oraș din prima linie. 

„Îmi place foarte mult pizza și o ador pentru că poți comanda nu doar una întreagă, ca acasă, ci și o felie pentru micul dejun sau prânz. Totuși, este înfricoșător când auzi o explozie puternică în apropiere. Te înfiori”, spuse Larisa.

Antreprenorii oferă și preparate din bucătăria asiatică, precum sushi.

„Este înfricoșător, dar care este alternativa? Băieții din tranșee trăiesc ceva și mai de groază! Noi doar hrănim oamenii, le aducem puțină fericire”, a spus Artem, un angajat.

Vlasov arată un fragment metalic care a ajuns în apropiere de brutărie.

Obuzele au lovit foarte aproape, în curtea vecină. Dar după standardele din Herson, curtea vecină este la mare depărtare.

„Aceasta zonă nu a fost lovită, aproape nimic nu a aterizat la această intersecție. A aterizat la următoarea casă, fragmente au zburat spre noi, dar nu direct aici”, a spus Vlasov.

 În general, perspectivele orașului acum, în timp ce armata rusă ocupă malul stâng, par destul de sumbre. Marile fabrici și centre comerciale au fost distruse. Magazinele de mașini sunt goale încă de la ocupație și nimeni nu e dispus să conducă până în prima linie.

Portul din partea principală a Hersonului nu funcționează pentru că este situat chiar în raza focului. Benzinăriile din oraș sunt distruse și multe case au fost lovite de obuze.

„Vreau să lucrez în Herson. Acesta este orașul meu, îmi place. M-am întors aici din străinătate după începutul războiului pe scară largă. M-am întors să-mi fac serviciul aici”, a spus salvatorul.

„În trei ani, toată lumea va vrea să trăiască așa cum se trăiește acum la Kiev sau Liov. Oamenii sunt foarte obosiți psihic, este să greu să facem față, dar deocamdată rezistăm”, a spus Ribalcenko.

„Am construit totul împreună cu soția mea, l-am deschis cu propriile mele mâini. Aici era iarbă, am făcut totul de la zero și nu pot pleca. Este împotriva principiilor mele”, a spus și Vlasov.