Cele mai controversate momente ale fostului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy

Nicolas Sarkozy a fost al 23-lea preşedinte al Franţei, cu un mandat de cinci ani, între 2007 şi 2012. Atât în timpul mandatului prezidenţial cât şi în afara acestuia, Sarkozy a fost un personaj controversat, criticat şi admirat deopotrivă. În ultimele zile acesta se află din nou în atenţia presei, fiind acuzat de trafic de influenţă.Mai jos, o retrospectivă a celor mai controversate momente ale omului şi politicianului Sarkozy.

Nicolas Sarkozy s-a născut la Paris, în 1955, într-o familie de imigranţi cu origini în Europa de Est. Al doilea din cei trei copii ai familiei, tânărul Nicolas este puternic marcat de abandonul tatălui său la o vârstă destul de fragedă. Pentru a-şi întreţine familia, mama acestuia studiază şi devine avocat. A crescut într-o familie catolică, în Neuilly-sur-Seine, una dintre cele mai afluente suburbii ale Parisului.

Drumul către Putere

Cariera politică a lui Sarkozy a început destul de devreme. La frageda vârstă de 22 de ani, acesta este ales consilier în suburbia unde crescuse. Şase ani mai târziu devenea primar, servind în această funcţie timp de 20 de ani. Între 1993 şi 1995 Sarkozy ocupă, concomitent cu funcţia de primar, şi funcţia de ministru al Bugetului, devenind mai apoi, pe rând, ministru de Interne, lider al partidului său şi, în 2007, preşedintele Franţei. Sarkozy face parte din aripa de dreapta a politicii franceze, cu viziuni conservatoare. 

Protestele „sărăntocilor”

Prima dată când Sarkozy a atras atenţia opiniei publice a fost în 2005, în timpul protestelor din suburbiile franceze. Cei mai mulţi dintre protestatari erau francezi de origine arabă sau din Africa de Nord, mulţi fiind a doua generaţie de imigranţi francezi, majoritatea cu venituri reduse şi depinzând în mare măsură de sistemul social francez, inclusiv de locuinţele sociale. Revoltele au luat amploare destul de repede, cuprinzând mai multe oraşe din Franţa în decurs de numai câteva zile. Sarkozy s-a făcut remarcat în acele zile nu numai prin decizia de a folosi forţele de securitate în număr considerabil, ci şi prin discursul peiorativ la adresa protestatarilor. Acesta i-a numit „gunoaie”, „sărăntoci” şi „huligani” pe cei care, susţin partidele de stânga şi activiştii civici, protestau legitim împotriva unor forme de discriminare şi hărţuire instituţionalizate şi înregimentate în mentalul colectiv francez. 

Arme pentru asistente

Nici pe plan internaţional Nicolas Sarkozy nu a fost ocolit de controverse şi scandaluri. În iulie 2007, Sarkozy anunţa că, împreună cu alte ţări europene, a obţinut eliberarea a şase asistente medicale de origine bulgară, acestea fiind ostaticele regimului Gaddafi pentru mai bine de opt ani. Pentru a garanta eliberarea acestora, preşedintele francez a trebuit să negocieze cu dictatorul libian, semnând o serie de tratate şi acorduri de securitate dar şi un contract de vânzare de arme către regimul libian. Înţelegerea cu privire la arme i-a atras critica adversarilor politici dar şi a grupurilor şi organizaţiilor internaţionale îngrijorate de felul în care regimul libian va folosi acele arme.

Sarkozy şi ţiganii români

În iulie 2010, guvernul francez a demarat un program de repatriere a miilor de ţigani români şi bulgari stabiliţi pe teritoriul Franţei, folosind ca motiv amplasarea ilegală a locuinţelor acestora. Mai mult de 20 000 de mii de etnici romi au fost deportaţi în această perioadă, peste 50 de tabere amplasate ilegal fiind demolate. Viviane Reding, pe atunci comisar pe Justiţie în cadrul UE, a numit aceste deportâri „ruşinoase”, ameninţând că Bruxellul ar putea impune sancţiuni Franţei dacă decide să continue aceste practici de deportare în masă.

Afacerea Karachi

Nicolas Sarkozy nu se află la prima întâlnire cu organele de justiţie. La începutul anului trecut, acesta a fost anchetat într-un dosar ce implica divulgarea de informaţii confidenţiale într-o declaraţie de presă susţinută în timpul mandatului său. Informaţiile făceau referire la un incident din 2002, atunci când în Karachi, Pakistan, un atentat cu bombă a ucis 11 cetăţeni francezi. Afacerea a fost doar începutul într-un lung şir de dosare ce par să ducă spre uşa fostului preşedinte francez. Într-un alt dosar, doi dintre cei mai apropiaţi consilieri ai acestuia a fost anchetaţi în conexiune cu suspiciunea că ar fi mituit oficiali pakistanezi pentru a obţine avantaje într-o licitaţie pentru arme. Atacul cu bombă nu ar fi fost altceva decăt o răzbunare a pakistanezilor, furioşi că nu-şi primiseră mitele promise de oamenii lui Sarkozy. 

Afacerea Bettencourt

Afacerea Bettencourt a implicat persoane dintre cele mai sus-puse, cu acces direct la Nicolas Sarkozy, pe atunci preşedintele Franţei. În iunie 2010, presa franceză a aflat de practicile ilegale şi frecvente ale doamnei Bettancourt de a mitui politicieni, inclusiv o donaţie de 150 000 de euro către campania prezidenţială a lui Sarkozy, pentru a evita plata taxelor. Anul trecut, anchetatorii l-au scos de pe lista celor investigaţi pe Sarkozi, din lipsă de dovezi. Afacerea rămâne, şi astăzi, una dintre cele mai controversate din istoria recentă a scandalurilor de corupţie din Hexagon.

Viaţa privată

Nici în viaţa privată acesta nu stă mai bine. Printre multele scandaluri cu privire la limbajul său dur, atitudinea rasistă şi populistă de care este acuzat de mass-media din Franţa, Sarkozi a trecut prin câteva căsnicii şi aventuri cu femei celebre. Printre femeile cu care Sarkozy a fost asociat, oficial sau nu, se numără şi modelul şi cântăreaţa Carla Bruni, fosta prietenă a lui Mick Jagger, Cécillia Ciganer-Albéniz, o femeie cu origini în comunitatea romă din Moldova, dar şi alte câteva aventuri, cea mai celebră fiind cea cu jurnalista Anne Fulda de la revista Le Figaro.

[<a href="//storify.com/Alinavasile123/nicolas-sarkozy" target="_blank">View the story "Nicolas Sarkozy " on Storify</a>]