Violonista Anne-Sophie Mutter interpretează Dvořák la Bucureşti
0Pentru a doua oară la Festivalul Internaţional George Enescu, violonista de renume mondial Anne-Sophie Mutter va urca pe scena Sălii Palatului vineri, 8 septembrie, pentru a interpreta Concertul pentru vioară şi orchestră în La minor, op. 53, de Antonín Dvořák (în aceeaşi zi, cu 176 de ani în urmă, se năştea compozitorul ceh).
Anne-Sophie Mutter va intrepreta Concertul pentru vioară şi orchestră în La minor, op. 53 de Antonín Dvořák, alături de Pittsburgh Symphony Orchestra, sub bagheta dirijorului austriac Manfred Honeck. Programul mai include Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc în La major, op. 32, de George Enescu şi Simfonia I în Re major, de Gustav Mahler.
Concertul de Dvořák va avea loc la Sala Palatului, începând cu ora 19.30. Compus în 1879, concertul a fost interpretat în premieră, la Praga, în 1883, de către violonistul ceh František Ondříček şi rămâne un adevărat reper în concertistica pentru vioară din toate timpurile. Considerat una dintre capodoperele aşa-numitei „perioade slave” a lui Dvořák, Concertul pentru vioară şi orchestră în La minor a fost compus la scurtă distanţă de Dansurile slave, Suita cehă, Rapsodiile slave şi Simfonia nr. 6, cu care împarte tonalităţile folclorice şi acel inconfundabil lirism dvořákian. Concertul a fost interpretat, de-a lungul timpului, de violonişti importanţi precum Isaac Stern, Nathan Milstein şi Itzhac Perlman, dar şi de mai tinerele Isabelle Faust şi Julia Fischer.
Anne-Sophie Mutter, unul dintre cele mai importante nume în violonistica actuală, s-a născut în 1963, în Rheinfelden in Baden. Şi-a început cariera internaţională de solistă în 1976, la doar 13 ani, interpretând Concertul nr. 4 în Re major, de Mozart, la Festivalul de la Lucerna, iar în 1977 a debutat la Festivalul de la Salzburg, în cadrul Concertelor Whitsun, sub bagheta lui Herbert von Karajan. La 15 ani deja făcea prima înregistrare, alături de Orchestra Filarmonică din Berlin, sub conducerea lui von Karajan, interpretând Concertele 3 şi 5 pentru vioară şi orchestră ale lui Mozart.
Cariera sa nu s-a limitat doar la interpretări excepţionale, pe toate marile scene muzicale, abordând, în egală măsură, lucrările orchestrale şi muzica de cameră, clasicul şi (mai ales) contemporanul, ci şi la sprijinirea tinerilor muzicieni înzestraţi. De asemenea, s-a folosit de popularitatea ei pentru a susţine o serie de proiecte caritabile. A fost numită, la doar 22 de ani, membru de onoare al Academiei Regale de Muzică din Londra, unde a condus şi Facultatea de Studii Internaţionale de Vioară. De-a lungul carierei sale a fost recompensată cu un număr impresionant de premii şi distincţii culturale, inclusiv pentru implicarea sa socială: Premiile International Ernst von Siemens Music şi Leipzig Mendelssohn, în 2008, Premiul Brahms, în 2011, Premiul Distinguished Artistic Leadership oferit de Atlantic Council, în 2012 etc. Mai mulţi compozitori contemporani, printre care îi amintim pe Dutilleux, Penderecki and Lutosławski, dar şi pe André Previn, cu care artista a fost şi căsătorită, i-au dedicat lucrări, scrise special pentru ea.