Străinii, fermecați de Via Transilvanica. „O aventură noroioasă prin peisajele de vis ale României”
0Traseul solicitant de 1.400 km taie în diagonală România și străbate pajiști montane, păduri desprinse din basme și mănăstiri medievale, notează Damien Gabet într-un editorial publicat pe The Guardian.
„Au trecut cam șapte minute de când începusem tura cu bicicleta când au apărut primele semne de dependență. Butonul „power assist” al e-bike-ului meu semăna mai degrabă cu un dozator de morfină, în timp ce urcam dealurile cețoase ale Bucovinei, în nordul României. Sergiu, ghidul grupului nostru, știa ce fac. ‘Fii sincer cu tine – folosește modul turbo doar dacă e absolut necesar!’, a strigat. Degetul meu mare s-a ascuns sub ghidon”, a scris Damien Gabet.
El a fost invitat să participe la prima tură cu bicicleta (și drumeții) organizată de operatorul Slow Cyclist de-a lungul unei porțiuni din Via Transilvanica, o rută supranumită „Camino-ul estului”. Traseul leagă vechi drumuri comerciale și poteci folosite pentru transportul vitelor, întinzându-se din nord, de la Putna, aproape de granița cu Ucraina, până în satul Drobeta-Turnu Severin, în sud-vestul țării, la o aruncătură de băț de Serbia.
În egală măsură atracție de ecoturism, proiect artistic și colac de salvare economică, Via Transilvanica este un traseu cu poveste, mai adaugă Gabet. A fost conceput de ecologistul Alin Ușeriu și fratele său, Tiberiu (fost deținut pentru jaf armat, devenit ulterior ultramaratonist celebru), care au înfruntat corupția, mafia și obstacolele naturale ale Carpaților. Este la fel de mult o victorie a rezilienței pe cât este una de planificare. În patru ani și jumătate, sfidând toate piedicile, au croit un drum ce unește șapte regiuni, cu ajutorul a sute de voluntari. Rezultatul? O invitație irezistibilă de a te pierde printr-un peisaj românesc care pare că sfidează timpul.
„După ce am fost convins cu greu să particip la o nuntă în familie, am ajuns cu două zile întârziere în aventură. Din fericire, asta a însemnat că am ratat la limită o furtună zdravănă, care le-a făcut baie colegilor mei de grup cu o zi înainte. I-am ajuns din urmă, puțin vântuit dar cu moralul sus, în fața unei mănăstiri din secolul XVI din Vatra Moldoviței, la vreo 30 km sud de Putna. Este una dintre cele opt biserici din regiune aflate pe lista UNESCO, remarcabile prin frescele exterioare, gândite, ne-a spus Sergiu, ca ‘biblii pentru cei analfabeți’. S-au păstrat surprinzător de bine, grație unei arhitecturi ingenioase și unor vopsele scumpe. Albastrul de Voroneț, realizat din rarul lapis lazuli, încă strălucește.”
Dacă mergi pe jos sau cu bicicleta pe aceste dealuri, Sergiu e omul potrivit să te conducă, spune Gabet. Născut pentru munte, el a fost ales de Tășuleasa Social – ONG-ul fraților Ușeriu – să cartografieze Via Transilvanica din perspectiva unui ciclist. A făcut recunoașterea celor 1.400 km pe două roți. „Dacă nu cunoști traseul, poți muri”, a avertizat el. „Unele urcări sunt aproape verticale.” De altfel, acesta este traseul de debut din noua serie Expedition a Slow Cyclist – gândită pentru cicliști aventuroși, nu pentru cei care preferă prânzul cu o tură lejeră.
„Asta nu înseamnă că pauzele de prânz nu au fost niște momente de frumusețe simplă: mezeluri, roșii de un roșu intens și brânzeturi de casă. Cu țuica de prune pe masă, m-am simțit întărit pentru tura de după-amiază. Vehiculele de suport și echipa prietenoasă ne așteptau cu pompe și chei imbus, înainte să ne urcăm din nou pe biciclete.”
A doua dimineață a început cu o plimbare lină prin pajiști presărate cu căpițe de fân în formă de cupolă. Apoi, fără prea mult avertisment, ei au intrat într-o pădure străveche – de felul celor din poveștile Fraților Grimm, spune Gabet.
„Una dintre misiunile Via Transilvanica este să stopeze exodul rural, oferindu-le oamenilor un motiv să rămână sau chiar să se întoarcă. La prânzul din a doua zi de pedalat, cu Tanku ca translator, am vorbit cu gazda noastră, care mi-a spus că numărul vizitatorilor i s-a multiplicat de șase ori de când s-a deschis traseul în 2022.
Cazarea din acea seară, la pensiunea La Moara – toată din lemn sculptat și visuri alpine – aducea aminte de Elveția. La cină, nu m-am putut abține de la o a doua porție de ciorbă cu găluște: găluște de griș cu carne, plutind într-o supă îmbrățișată cu mărar. Felul principal a fost papricaș de pui și un munte de mămăligă coaptă cu brânză nepasteurizată de la turma gazdelor.”
Echipa Slow Cyclist a găsit un echilibru minunat între efort fizic și cultură, oferind o perspectivă caldă asupra trecutului și prezentului României – printr-o plonjare noroioasă în peisajele ei de vis, crede Gabet.
„În trei zile, am pedalat prin peisaje de basm și am mâncat ca un țăran săsesc fericit. M-am hotărât deja să mă întorc pentru a parcurge o porțiune și mai mare din traseu.”
Slow Cyclist oferă o expediție de cinci nopți în Bucovina, cu prețuri începând de la 1.750 lire/persoană, pentru grupuri de 12. Pachetul include transferuri de la aeroport, vehicul de suport și transportul bagajelor, ghizi locali vorbitori de engleză, cinci nopți de cazare, toate mesele și activitățile, precum și închirierea bicicletei și a căștii. Plecările sunt programate regulat între iunie și noiembrie, iar tururile private se pot organiza la cerere, potrivit site-ului theslowcyclist.com.