"Va fi mai bun decât Chiricheş". Viitorul sună bine pentru un puşti de la Dinamo

Ionuţ Nedelcearu, 18 ani, e ca şi luat de clubul italian Sampdoria, care la început îl va testa la «satelit» şi apoi îl va arunca în luptă în Serie A.

Fundaşul central Ionuţ Nedelcearu a devenit o ţintă pentru echipele puternice în urma evoluţiei bune avute la Dinamo, însă a fost observat şi la echipa naţională Under 21.
Comparat cu Chiricheş. Dinamovistul joacă pe acelaşi post cu Vlad Chiricheş, apărătorul celor de la Tottenham, dar cei care-l cunosc spun că puştiul va fi mult mai bun faţă de jucătorul din campionatul englez. „Chiricheş are 1,84 metri, iar Ionuţ, la 18 ani, are deja 1,88 şi va mai creşte câţiva centimetri. În plus, are un joc de cap mult mai bun, iese cu mingea la picior şi are gabarit. Oricum, viitorul sună bine, iar noi mai avem încă trei - patru fotbalişti de profilul său”, ne-a spus şeful Centrului de Copii şi Juniori ai lui Dinamo, Gabriel Răduţă.
Dorea să joace şi la juniori, deşi era la echipa mare. Tânărul era sub comanda lui Flavius Stoican, însă urmărea tot ce se întâmplă la grupele mai mici şi chiar dorea să evolueze în astfel de meciuri. „Era în anturajul echipei mari şi venea să mă roage dacă poate juca la juniori, la grupa lui. Îi spuneam că depinde de Flavius, dar el voia să aibă cât mai multe meciuri în picioare. Oricum, suna mereu să afle rezultatele sau urmărea partidele din tribună”, ne-a mai povestit Răduţă.
A făcut meciul vieţii. Anul trecut juniori republicani A ai roş-albiilor au câştigat medalile de bronz graţie golului marcat de Nedelcearu. „Era finala mică pe ţară şi noi jucam meciul cu Pandurii în zece inşi din minutul 28. Erau 35 de grade Celsius, iar la scorul de 3-3, el a luat mingea din jumătatea proprie, s-a dus cu toţi în cârcă până în careu şi a scos penatly... era trecut de minutul 71. Conform fişei trebuia să bată altcineva lovitura de la 11 metri şi toată lumea stătea cu emoţii, dar el a luat mingea şi a executat direct la vinclu. Şi dacă rata nu puteai să te superi pe un asemenea jucător, se vedea pe el dorinţa şi determniarea de a câştiga”, a povestit şi antrenorul Sorin Popescu, cel care alături de Mezei Lucian, l-a pregătit pe fundaş de la 14 la 17 ani.
Tatăl l-a dus la fotbal. Ionuţ a început fotbalul la Dinamo la vârsta de opt ani, acolo unde a ajuns îndrumat de tatăl său, Marin, în timp ce primii paşi ai carierei au fost ghidaţi de Gabi Manu. Nedelcearu sr. a jucat fotbal la Victoria, Oţelul, Farul şi FC Braşov, dar acum e pensionat pe caz de boală, iar tratamentul lunar este costisitor. Apărătorul dinamovist mai are o soră care studiază pentru a deveni poliţist, iar mama e profesoară de educaţie fizică şi sport.
Obiectiv: BAC, apoi facultate. „Eu vorbeam des cu părinţii săi şi la un moment dat îl mutaseră la un liceu mai slăbuţ, în Voluntari, dar s-au răzgândit şi s-a întors la Liceul Emil Racoviţă. El a anunţat că vrea să-şi ia BAC-ul la vară şi e un obiectiv real, mai ales că la el în familie, mama e drastică atunci când vine vorba de şcoală”, a explicat Popescu. Nedelcearu vrea să urmeze şi cursurile unei facultăţi.
A stat în galeria lui Dinamo. „Când erau meciuri, mă ocupam cu copiii de mingi şi el mă ruga să-l las în galerie. Îi spuneam că dacă am oamenii necesari, are voie şi ajunsese să fie membru constant în peluză”, a povestit tehnicianul.
Tricoul cu dedicaţii „de suflet”. Antrenorul şi elevii săi fac un „pariu” în privinţa carierei. Fiecare jucător îşi fixează un ţel şi dacă-l îndeplineşte îi oferă tehnicianului un tricou cu un mesaj personal. „Ionuţ mi-a zis că nu m-a uitat cu tricoul, dar nu-l poate trimite pentru că este un nimeni şi îi e ruşine..I-am spus că nu e adevărat aşa ceva şi aştept mesajul”, a anunţat Sorin Popescu.
S-a sacrificat pentru fotbal. „Avea ghetele rupte în vârf şi nu se plângea sau făceam antrenamente la Granitul, pe Şoseaua Dobroieşti şi el venea pe jos de la o distanţă de vreo doi kilometri. Alt exemplu: eram cu anumite grupuri la antrenament, el venea să mă salute şi apoi mă ruga să-l las să joace duminica la juniori, deşi el era de un an şi jumătate la Dinamo II. Sau, la pregătire, când aveam alergare câte zece minute, el era primul şi dacă se putea, dorea să mai facă şi exerciţii în plus. Nu-i spunea nimeni, era totul de la sine putere. Atât e de determinat”, a mai dezvăluit antrenorul.