"Invazia": Nicole Kidman şi Daniel Craig, în luptă cu pericolele venite din Cosmos

Este a patra oară când studiourile americane ecranizează SF-ul clasic "The Body Snatchers" ("Hoţii de trupuri") al lui Jack Finney despre invazia planetei noastre de către o specie de

Este a patra oară când studiourile americane ecranizează SF-ul clasic "The Body Snatchers" ("Hoţii de trupuri") al lui Jack Finney despre invazia planetei noastre de către o specie de mutanţi care pun stăpânire pe trupurile oamenilor, golindu-le de orice sentimente şi aspiraţii care înnobilează personalitatea umană.

O alegorie a unei societăţi dezumanizate care, în prima versiune cinematografică, din 1956, a lui Don Siegel, a fost decriptată ca vizând realităţile americane ale anilor '60, dominaţi de vânătoarea de vrăjitoare şi spectrul mccarthysmului.

O a doua versiune, cea din 1978, semnată de Phil Kaufman, a fost pusă în legătură cu imensa conspiraţie politică Watergate, care a dus până la urmă la prăbuşirea preşedintelui Nixon, în vreme ce versiunea din 1993 a lui Abel Ferrara, poate cea mai bună din întreaga serie, a fost interpretată ca prefigurând pericolul generalizării la scară planetară a SIDA sau anticipând serioasele neajunsuri ale "corectitudinii politice".

Incriminare indirectă a războiului din Irak

Ultima versiune (2007), cea de faţă, intitulată simplu "Invazia" ("The Invasion"), ar putea face aluzie, aşa cum reiese când se aude o voce din off, la evenimentele tragice ale actualităţii imediate, cum ar fi terorismului sau războiul din Irak.

Dincolo de o asemenea interpretare (în subtext), "Invazia" este o combinaţie între SF şi horror, care marchează debutul într-un film de limbă engleză al regizorului german Oliver Hirschbiegel, cel căruia îi datorăm fascinanta reconstituire istorică "Ultimele zile ale lui Hitler".

Un scenariu rescris la cererea producătorilor

Se pare însă că producătorii nu au fost mulţumiţi de viziunea cinematografică a acestuia, de vreme ce au apelat la fraţii Wachowski (deşi numele lor nu apare pe generic) să rescrie parţial scenariul, filmarea scenelor rescrise fiind conduse de un alt regizor, James McTeigue ("V de la vendetta"), al cărui nume de asemenea nu este inclus în generic.

Din păcate, se pare că aportul nou-veniţilor (sau chemaţi!) mai mult a stricat decât a dres lucrurile, ceea ce putea sugera insanităţile lumii în care trăim, transformându-se într-o banală producţie hollywoodiană, ce-i drept, beneficiind însă de două capete de afiş de primă mărime: Nicole Kidman şi Daniel Craig.

Germenii care transformă oamenii în zombi

Nicole este un medic psihiatru care se pomeneşte în mijlocul unor stranii întâmplări. Oamenii din jurul ei încep să se comporte ciudat. Autorităţile şi media încearcă să liniştească populaţia, vorbind de o simplă epidemie de gripă, dar, cu ajutorul prietenului ei, Daniel, care întâmplător este doctor, şi al unui tehnician de laborator descoperă adevărul înspăimântător: dereglările de comportament se datorează unei substanţe misterioase, nişte spori provenind din spaţiul cosmic, cei astfel infectaţi prefăcându-se într-un fel de zombi.

Atenţie însă: sporii îşi fac efectul numai în timpul somnului. Printre cei contaminaţi se numără şi fostul soţ al Nicolei, care o infectează, la rândul său, pe aceasta. Molima ar putea fi stopată datorită fiului lui Nicole, care se dovedeşte a fi imun: dacă secretul imunităţii va fi descrifrat, omenirea va fi salvată. Evident, nici mutanţii nu stau cu mâinile în sân, ei fiind pe urmele băiatului.

Asistăm în continuare la o goană nebună, cu scrâşnetele de roţi şi împuşcăturile de rigoare, pentru a-l pune la adăpost pe micuţul imun, Nicole luptând cu disperare să rămână trează pentru ca sporii din organismul ei să nu devină activi.

Posibil DVD cu viziunea regizorală iniţială

Cu alte cuvinte, până la urmă, ceea ce ni se oferă este un thriller de serie B. Păcat de Nicole Kidman, care merita mai mult şi păcat de Daniel Craig care, în "Casino Royale", s-a dovedit unul din cei mai buni James Bond. Păcat şi de Oliver Hirschbiegel, pentru că nu ne putem da seama de intenţiile sale iniţiale. S-ar părea însă că vom avea prilejul să vedem, sub forma unui DVD, versiunea originală a regizorului.

Abia atunci va fi posibilă o judecată de valoare exactă. Deocamdată să ne mulţumim cu ceea ce avem: o poveste cinematografică pasabilă, cu nimic deosebită de atâtea altele care se revarsă din maşinăria californiană de făcut filme.