Forbes:Mai poate fi salvat euro de la faliment?

750 de miliarde de euro sunt puse la bătaie pentru salvarea monedei unice. Şi totuşi, zona euro rămâne sub spectrul falimentului. Zona euro este şubrezită de datoriile imense acumulate, de diferenţele de competitivitate şi de lipsa unei politici fiscale comune. 

Când preşedintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet sosea la Berlin în urmă cu o lună pentru a se întâlni cu Angela Merkel şi parlamentul german, momentul amintea de septembrie 2008. Atunci, secretarul Trezoreriei Henry Paulson lua cu asalt Congresul Statelor Unite cerând 700 de miliarde de dolari ca ajutor financiar pentru marile bănci.

Euro a ajuns la cel mai scăzut nivel după martie 2009

Ministerul Muncii şi cel al Finanţelor au cheltuit enorm în 2009 pe stimulentele angajaţilor

Ce s-a întâmplat după? În ciuda asigurărilor date de Paulson, mult mai mulţi bani au fost necesari pentru a salva sistemul financiar american. De data aceasta, la Berlin, ajutorul pentru Grecia a fost centrul discuţiei.

Şi nu a fost vorba numai despre bănci, ci despre esenţa zonei euro şi supravieţuirea unui sistem confruntat cu prima perioadă de criză de la naşterea sa.

Grecia a primit ajutorul cerut, în valoare de 110 miliarde de euro. Însă preţul plătit pentru ca zona euro să nu se prăbuşească depăşeşte cu mult această sumă. I se adaugă alte 750 de miliarde de euro cât reprezintă pachetul de asistenţă financiară de urgenţă susţinut de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Valoarea pachetului de finanţare - 8% din produsul intern brut al zonei euro -, precum şi deciziile fără precedent ale Băncii Centrale Europene de a oferi lichiditate pieţelor demonstrează că soarta monedei unice este pe muchie de cuţit.

RUPTURA E INEVITABILĂ

În ciuda deciziilor istorice şi a entuzismului pieţelor, euroscepticii susţin că problemele zonei euro sunt structurale şi ele persistă încă de la înfiinţare. „Ajutorul acordat Greciei s-ar putea să funcţioneze pentru o perioadă, dar problemele instituţionale cu care se confruntă zona euro vor rămâne, iar speculatorii vor profita de asta", spune Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie. Nu e singura voce eurosceptică.

De altfel, nicicând mai mult ca acum nu s-au auzit atât de multe şi atât de puternic argumentele celor care văd proiectul euro în pericol de a se destrăma. „Următorii ani se vor dovedi cruciali pentru viitorul uniunii economice şi monetare europene", reafirmă Martin Feldstein, profesor de economie la Harvard şi consilier al preşedinţilor Reagan şi Obama. Încă din 1992, acesta şi-a exprimat scepticismul cu privire la nevoia reală pe care o are Europa pentru o monedă unică.

ADEVĂRATUL TEST

Euro a cunoscut până acum doar perioade de prosperitate, iar testul adevărat îl dă abia acum, când recesiunea a făcut foarte vizibile discrepanţele dintre statele bogate şi cele de la periferie pentru care politica monetară unică a însemnat şomaj, imposibilitatea de a recupera decalajul de competitivitate, credite ieftine şi, prin urmare, deficite structurale pe care nu le pot
rezolva decât prin alte şi alte împrumuturi externe.

Germanii se opun salvării economie greceşti cu bani europeni, iar la urne, asta s-a tradus printr-un vot de blam la adresa cancelarului Angela Merkel care a pierdut alegerile regionale din landul Nordrhein-Westfalen la numai câteva zile după ce planul de salvare a Greciei fusese anunţat.

„Oricât de mare ar fi ajutorul acordat Greciei, asta nu face decât să amâne inevitabilul, mai precis ruptura zonei euro." O spune răspicat Albert Edwards, şeful diviei de strategie a grupului financiar Societe Generale.

Citiţi mai multe despre acest subiect în noul număr „Forbes România"

Mai puteţi citi în numărul 31 al revistei „Forbes România":

Moldova, la Răsărit. Investitorii i-au apreciat potenţialul de business, doar că puţini s-au aventurat să şi treacă Prutul. Acum, la un an de la revoluţia tinerilor, tot mai mulţi consideră că apele s-au limpezit suficient pentru a pescui oportunităţi.

Se poate şi fără sacrificii! Măsurile anticriză ale guvernului vor lovi milioane de români. Miza: trei miliarde de euro. Prin vânzarea acţiunilor şi a unor proprietăţi ale statului, ar intra în vistieria ţării de trei ori mai mulţi bani. Fără sacrificii!

Mai vrea cineva tineri? Casele de avocatură au întrerupt vânătoarea de sânge proaspăt care, în criză, are şi marele avantaj de a fi mai ieftin. Argumentul e legat de timpul în care tinerii avocaţi se transformă din cheltuială în activ pentru firmă.

Schimbare. În bine sau în rău? Poate că eşti concediat sau poate doar te-ai hotărât să abandonezi o carieră stresantă. Ce se întâmplă când renunţi la stilul tău de viaţă cu venituri mari pentru ceva total diferit?