Singurătatea candidatului independent - cazul Macovei sau politicianul hipster

Un politician de notorietate, umblă vorba prin târg, e cel care, odată aşezat într-o staţie de autobuz, captează atenţia mulţimii. Monica Macovei a făcut azi un astfel de exerciţiu, numai că în faţa staţiilor de metrou.

Pipera. Raiul corporatiştilor, în zilele lucrătoare, văgăună înţesată de clădiri din sticlă şi maidanezi, în restul săptămânii. Pentru politicieni, o oază de posibile voturi. Aici s-ar afla, vezi bine, segmentul de aşa-zişi nehotărâţi - populaţia ascunsă în birouri de sticlă, în faţa calculatorului, care nu ar vota decât în pauza de prânz şi, chiar şi atunci, ar face-o dintr-un imbold excentric sau ca să aibă ce povesti la bere, pe Lipscani. Aici s-ar aventura numai un politician atipic, unul care nu ştie vorba potrivit căreia poţi scoate omul din corporaţie, dar nu poţi scoate corporaţia din om. Un hipster.

Pe Facebook, Monica Macovei e la modă. Oameni care nu au auzit de ea niciodată o simpatizează, brusc, pentru că pare a fi politicianul hipster: e contra curentului, fiindcă e etichetată luptătoare împotriva corupţiei într-o ţară în care baroni cercetaţi penali scriu catrene pentru preşedinţii de partid (vezi cazul Cosma), aspectul fizic şi ţinuta o plasează departe de blondele politicii, iar de curând a decis chiar să se rupă de un partid şi să facă notă discordantă, fără a deveni un soi de Ghişe al liberalilor.

Totuşi, Macovei, cel puţin la ora asta, e departe de a mobiliza mulţimea, ba chiar cam singură. "E un pic ciudată, am văzut-o în clipul cu Ice Bucket Challenge", îmi spune o prietenă, deunăzi. Mai circulă, tot pe Internet, o poveste cu Macovei, la coafor. O doamnă care a auzit de la o doamnă care îi făcea părul doamnei europarlamentar a aflat că "urăşte România". Alţii spun că a colaborat cu Securitatea, dar până acum nu am văzut dovezi nici de la coafor, nici de la Securitate. Dintre părţile bune, am văzut comentatori care îndemnau la vot pentru ea, fiindcă va confisca averile penalilor.Sigur, nu intră în atribuţiile preşedintelui să confişte averi, dar să avem ce povesti.

Alţii, mai neinteresaţi de politică, se întreabă de unde a răsărit şi încotro se îndreaptă. Cum CV-ul candidatei e la liber, iar viitorul politic, cel puţin în România, nu îl poate ghici nici cel mai încercat astrolog sau analist politic, să ne rezumăm la prezent.

Monica Macovei strânge aşadar, în prezent, dar nu pentru mai mult de încă o săptămână, semnături pentru candidatura la prezidenţiale. Tot pe Facebook, unde popularitatea candidatei este în creştere, ea şi-a anunţat prezenţa, la ora 16.30, în faţa staţiei de metrou Pipera unde, de ceva timp, este amplasat şi un cort cu fotografia sa.

Începem cu începutul.

16.30. Cortul lui Macovei este populat de: un fotograf, cel mai probabil personal, câteva femei cu liste de semnături în mână, un bărbat cu rucsac în spate, şi el din echipă. Notă discordantă fac doi bărbaţi mai în vârstă, unul cu o sacoşă în mână, care o aşteaptă.

16.40. Femeile care strâng semnături întreabă, în zadar, trecătorii dacă sunt dispuşi să o susţină pe Macovei. Nu se opreşte nimeni, deşi puhoaie de oameni se îndreaptă spre metrou.

16.50. Una dintre ele sună, exasperată, şi îndeamnă interlocutorul "să racoleze" nişte oameni. Nimeni nu a venit să o susţină pe Monica Macovei, cu excepţia celor doi cetăţeni care încă o aşteaptă.

16.55. Îşi face apariţia şi candidata, uşor încruntată. E îmbrăcată simplu: pantaloni şi pantofi negri, cămaşă albă şi o eşarfă colorată. Se pierde uşor în mulţime, în special cu ţinuta de faţă. Zeci de alte cămăşi albe se perindă în faţa staţiei de metrou,sute de pantofi  negri calcă asfaltul, dar lumea nu stă în loc pentru Macovei. Nu aici şi nu azi.

17.00. Fotograful o îndeamnă pe Macovei să pozeze, alături de unul dintre susţinători. Bărbatul, un ins modest, cu o haină ruptă pe alocuri şi pantofi scâlciaţi, este într-adevăr emoţionat. "Staţi liniştit, sunt un om normal", spune ea şi, pentru prima dată, zâmbeşte. Urmează încă o fotografie. Trece un grup de precupeţe, între timp, care se minunează. "Uite-o, fată, ea e!". Celelalte ridică din umeri şi trec mai departe. Se aud comentarii maliţioase. La doi paşi de cort, o florăreasă şi bărbatul ei mânâncă seminţe şi ascultă muzică, plictisiţi. Şi ei, la fel ca şi candidata, duc lipsă de muşterii.

17.05 Cei doi-trei fani ai candidatei s-au retras. În mai puţin de un sfert de oră, Macovei s-a izolat şi ea în cort, aparent preocupată să trimită SMS-uri. Pare că, cel puţin la ora asta, cel puţin la Pipera, a renunţat.

Din câte am văzut, sigur, într-un simplu exerciţiu, Monica Macovei nu a trecut testul staţiei de metrou. Nu a captivat suficient electoratul şi, aparent, nu a reuşit să convingă.

Pe de altă parte, am mai văzut şi o altă Monica Macovei, în plenul Parlamentului European, care era asaltată de jurnalişti străini, înconjurată de colegi europarlamentari, mai stăpână pe ea în faţa presei străine, într-un dialog pe teme europene, decât lângă un cetăţean care îi strânge mâna şi îşi manifestă veneraţia.

Revenind însă în prezent, cel puţin la ora asta, cel puţin în Pipera, Macovei rămâne pentru mine un politician-hipster, un soi de candidat al minorităţii tăcute. Problema intervine, însă, când minoritatea rămâne tăcută, iar candidatul nu are, spre deosebire de adversari, nişte goarne de partid care să umple liniştea.

Notă: Textul publicat nu are pretenţia de a fi unul jurnalistic, întrucât este găzduit de platforma de bloguri a ziarului Adevărul. Este, aşadar, un text de opinie asumat. Şi neplătit de: partide, Monica Macovei, Dan Voiculescu, structuri secrete, ofiţeri acoperiţi etc. etc.