Neconvenţional: între Festivalul Respir Shakespeare şi Theatrum Philosophicum. Interviu cu Conf.Univ.Dr. Sebastian Grama: retorica unei pasiuni

„Filosofia e acasă. Teatrul e o aventură, una din ce în ce mai frumoasă”. Iar acum, „nu ne mai rămâne decât să începem”.

L-am întâlnit pe profesorul Sebastian Grama în urmă cu trei ani în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. S-a recomandat ca fiind cel care „respiră Shakespeare” şi mi-am dat seama că dincolo de dascălul care-mi stătea înaintea ochilor, se afla un hibrid uman care alătura două firi: cea a unui iubitor de filosofie şi cea a unui împătimit de teatru. Dacă în scrierile sale căuta „aglomerarea certitudinilor anestezice, dând spaţiu altor ciorne care, într-un final, din fericire, greu de aproximat vreodată, se vor fi strângând laolaltă pentru a înfăţişa ceva”- însăşi creaţia filosofică, în teatru lucrurile aveau să stea altfel. Mai târziu l-am zărit trăgând cortina unei scene pe care strânsese oameni de suflet şi mulţumită căreia licărea, cuprinsă de pasiune, filosofia-teatru. Şi atunci am înţeles că festivalul neconvenţional „Respir Shakespeare”, pe care astăzi îl serbează la ceasul celei de-a treia aniversări, era, de fapt, un Theatrum Philosphicum deschis, în care publicul riscă să devină actor iar artistul să se prefacă în spectator. Am mers să văd cum se vede Shakespeare din culise, acolo unde Conf.Univ.Dr. Sebastian Grama ne-a împărtăşit rostul şi istoria unui proiect pe care l-a crescut ca om, ca filosof şi ca profesor. Iar acum, vorba domniei sale în litera de căpătâi a uneia dintre cărţile scrise nu cu mult timp în urmă, „nu ne mai rămâne decât să începem”.

Oana Şerban: S-au făcut trei ediţii, dacă nu mă înşel, de când respiraţi Shakespeare. Totuşi, pentru publicul larg, întrebarea, mai simplu rostită, ar fi cine mai respiră astăzi Shakespeare  şi de ce?!

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: În primul rând, un răspuns simplu: noi. Cred că Shakespeare este un mod al respiraţiei, îl respirăm şi dacă nu vrem, aşa cum se întâmplă şi  cu Homer, cu Dante, cu Platon... Acesta ar fi motivul pentru care „Shakespeare se respiră”: fie că ne gândim a o face, fie că nu. De ce? Pentru că ne este înscris în structură. Borges spunea că Shakespeare este profund imoral – de vreme ce a semnat ceea ce ar fi trebuit să scriem cu toţii. Cine o face, dacă vorbim despre festivalul nostru? O fac studenţi pasionaţi şi foşti studenţi ai Facultăţii de Filosofie, o fac profesionişti de teatru (în Asociaţia Culturală Hestugma, de pildă, organizator al acestui festival, avem atât actori cât şi filosofi) şi sperăm să o facă şi publicul, care până acum ne-a urmat de fiecare dată. Cred că ar fi util să amintesc şi faptul că este a doua ediţie bucureşteană, dar a treia cu totul, ultima apariţie având loc la Timişoara, în cadrul Student Fest.

Oana Şerban: Teatrul seduce, posedă, părăseşte. Cei care îl adoră joacă un teatru al slăbiciunii şi al pasiunilor intelectuale, unul benevol însă, iar întâlnirea cu scena rămâne o idilă liberă, cu prospeţimea şi ludicul ei. Cu toate acestea, rămâne teatrul cea mai îndrăgită formă de entertaiment cultural pentru tinerii zilelor noastre?  

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: Nu am un răspuns statistic, dar cert este că teatrul merge bine, în ciuda dificultăţilor pe care le traversează cultura în ansamblu. Dificultăţi străine de conţinutul său. Teatrul şi-a diversificat expresia, câştigând un public tot mai amplu şi mai fidel; poate că n-ar fi rău dacă în anii următori s-ar defini o grilă de receptare mai fermă. O producţie amplă e bună în măsura în care produsele pot fi ierarhizate, nu neapărat valoric, dar măcar după miză. Există entertainment, dar există deopotrivă un teatru care merge până-ntr-acolo încât devine revelator. Adică unul care poate să scoată la iveală lucruri pe care nimeni, fără el, nu le-ar vedea. Uneori, nici chiar creatorii care se angajează într-o astfel de întreprindere nu află totul decât la capăt. Scena, munca, textul înfipt (uneori dureros) în carnea actorilor sunt cele care prilejuiesc lumina.  

Oana Şerban: Festivalul a fost găzduit, de-a lungul vremii, în mai multe areale culturale: de la Clubul Ţăranului la Facultatea de Filosofie UB sau la Teatrul de Comedie din  Bucureşti, plus Univeritatea timişoreană. Maternitatea proiectului, unul eminamente neconvenţional, sub configuraţia de festival-atelier uneori, rămâne însă a Asociaţiei Hestugma. Povestiţi-ne despre maniera în care Hestugma a devenit  un impresar shakesperian. 

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: Ar trebui să urmărim cel puţin două fire. Mai întâi, „Hestugma” este un cuvânt pe care l-am visat în urmă cu doisprezece ani. M-am trezit într-o dimineaţă cu acest cuvânt în minte, neasociat niciunei imagini. (Am scris la un moment dat un text, publicat de o mai veche revistă studenţească, „Luni”, în care propuneam numeroase sensuri ale cuvântului, mai mult sau mai puţin în joacă). În momentul în care a trebuit să înfiinţăm asociaţia noastră culturală, m-am gândit că era cel mai bun nume. Iniţial, optasem pentru un cuvânt al Oratorului din Scaunele lui Eugen Ionescu, dar m-am gândit că, dacă tot aveam unul „de fabricaţie proprie”, de ce nu?... Acum, Shakespeare... Ideea de a ne concentra preocupările asupra personalităţii şi operei lui Shakespeare a venit într-o discuţie pe terasa  unei cafenele în  urmă cu doi ani şi jumătate, când am primit sugestia de la o abilă cunoştinţă.  Aşa am ajuns la organizarea Festivalului. Că era neconvenţional, într-un sens, a fost firesc, întrucât nu speram pe atunci să ajungem într-un spaţiu consacrat – precum cel din acest noiembrie. Organizând prima ediţie, acum un an, în noiembrie 2011, am făcut-o cu sprijinul Fundaţiei Calea Victoriei, dar în mare măsură şi prin forţe proprii. M-au ajutat foarte mult câţiva oameni, oameni dragi, apropiaţi şi de mare încredere. Dar am întâlnit uneori dificultatea absenţei personalităţii juridice. Era foarte greu să încheiem parteneriate, trebuia să ne agăţăm tot timpul de câte o instituţie, asociaţie ori fundaţie. Deci... ne-am adunat înfiinţând Asociaţia Culturală Hestugma,  care se ocupă de astfel de evenimente. Festivalul „Respir Shakespeare” nu este singurul periodic, am lansat şi „Gustul pentru Filosofie”, având în minte totodată o nouă serie de pozne şi mai mari din primăvară. Să vedem cât ne vor permite puterile.  

Oana Şerban: Cum respiră Shakespeare un filosof, în mod distinct de restul lumii? 

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: Cred că drumul fiecăruia este diferit. Mă simt foarte apropiat de oamenii de teatru. Pentru că, atunci când ajungi la rezerva de aer, nu mai resimţi o diferenţă foarte mare. Un regizor, un filosof, un actor, de ce nu un coregraf, un antropolog, un psiholog pornesc fiecare cu instrumentele specifice, dar cred că lumina rezultatului este una singură. Cu alte cuvinte, când ajungem acolo, filosofia devine foarte teatrală şi teatrul foarte filosofic.

Oana Şerban: Să discutăm puţin despre ce se întâmplă anul acesta şi despre oamenii care inspiră Shekespeare din culise. Începeţi într-o zi cu noroc, pe 13 noiembrie, cu un troc de epocă, exiliat în forma unui Negoţ cu Veneţia, îi coborâţi pe Venus şi Adonis pe scenă şi terminaţi la patru zile mai târziu, trăgând cortina şi dând publicului Shock mat, într-o conferinţă spectacol de care sunteţi pe deplin vinovat, prin participarea excepţională a actriţei Delia Nartea. Fiecare dintre oamenii prezenţi aici îl poartă pe Shakespeare în suflet în mod diferit. Ce vă uneşte, dincolo de apetenţele pentru teatru şi de seducţia shakespeariană?

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: Ce ne uneşte... Sincer, în cea mai mare parte a cazurilor, prietenia... şi, poate, un pic de nebunie. Prietenia a fost, de la început, capitalul cel mai important pentru Festivalul Respir Shakespeare. Oamenii care participă şi urcă pe scenă îmi sunt,  majoritatea, extrem de apropiaţi. şi sunt foarte buni prieteni între ei, s-au format unii cu ajutorul altora, sprijinindu-se, au învăţat unii de la alţii, s-au ridicat împreună. şi noi, cei mai vârstnici, învăţăm de fiecare dată de la cei mai tineri. Sigur că nu le spunem asta, dar o facem. 

Oana Şerban: Să „îmblânzim scorpia”. Cu siguranţă există şi nemulţumiri faţă de realizarea evenimentului. Ce ar putea să îl facă, în timp, pe Shakespeare irespirabil?

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: Pe Shakespeare însuşi nu cred că poate ceva să-l facă irespirabil. Iar despre festival... sper să mai vorbim peste câţiva ani. Nemulţumiri, fireşte... Dacă ar fi după mine, aş propune un festival care să dureze 365 de zile; în anii bisecţi am avea o duminică liberă. Atunci am fi cu toţii mulţumiţi. Chiar şi nemulţumiţii, pentru că ar fi timp de lucru la cea mai bună dintre lumile posibile.

Oana Şerban: Oamenii sunt fiinţe eminamente proiective. Poate în absenţa întregului context, dar cu pofta unui răspuns en avance, cu ce credeţi că o să se schimbe, în timp, retorica declaraţiei de dragoste faţă de teatru a filosofului, profesorului şi omului Sebastian Grama, aşa-zicând prin recurs la parafrazarea titlului unei recente conferinţe a dvs?

Conf.Univ.Dr.Sebastian Grama: Retorica s-ar putea schimba; dragostea – nu. Din păcate sau din fericire, există astfel de amante care au darul de a-ţi atrage şi captura toate energiile. Pe termen foarte lung. şi am sentimentul că teatrul este una dintre aceste amante. Dacă se schimbă, promit că am să vă anunţ, dar nu cred.  

Inevitabil, retorica se mai joacă de-a noutăţile... dar dragostea... E uneori o luptă între noi, ca în orice relaţie – sper să nu ajungă una conjugală – , există anumite tensiuni, dar qui s`aime se taquine, nu? Teatrul – hai să spunem „zona” – , zona teatrului îmi scoate adesea peri albi, dar nu cred că am s-o părăsesc. Va rămâne o amantă, pentru că amantele sunt mai... Mă rog, pe scurt: nu am intenţia de a întemeia o casă, ci rămân la provenienţa mea dinspre zona filosofiei. Ca să spun astfel, Filosofia e acasă. Teatrul e o aventură, una din ce în ce mai frumoasă...

Pentru cei care Respiră Shakespeare, între 13 şi 16 noiembrie, începând cu ora 19:00, lucrurile arată astfel, la  Teatrul de Comedie, Sala Studio :

13 noiembrie

19.00: Claudia Imre: “Negoţ cu Veneţia” (conferinţă)  

20.00: “Venus si Adonis” (spectacol; cu: Valentina Zaharia, Vlad Udrescu, Lari Giorgescu şi muzicienii Sorin Neacşu şi George Popescu)

14 noiembrie

19.00: Alexandru Bejinariu: “Urechea lui Othello” (conferinţă)

20.00: “Handkerchief” (spectacol de lectură şi dans; cu: Smaranda Pasnicu şi Mihai Răzvan Rotaru)

15 noiembrie

19.00: Ana-Maria Datcu: “Respiraţie  şi inspiraţie” (conferinţă)

20.00: “A treisprezecea noapte” (spectacol; cu: Roxana Gîrleanu, Şerban Gomoi, Monica Săndulescu, Vlad Udrescu şi Nicolae Lupu)

16 noiembrie

19.00: Titus Lateş: “Shakespeare la bibliotecă” (conferinţă)    

20.00: “Shock mat”

(conferinţă-spectacol; cu Sebastian Grama şi cu participarea excepţională a actriţei Delia Nartea)