Câștigi procesul, dar îți recuperezi toți banii dați avocaților?

Cine pierde un proces poate fi obligat să plătească și onorariul avocatului părții câștigătoare. Totuși, câștigarea procesului nu garantează recuperarea integrală a tuturor sumelor cheltuite pentru apărare. Iar atunci când sunt angajate succesiv mai multe societăți de avocatură pentru aceeași problemă, instanța poate ține cont de faptul că fiecare echipă a reluat studiul dosarului.

Aceasta este una dintre concluziile unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prezentate de Alina Matei pe JURIDICE.ro. Hotărârea pune în lumină o diferență importantă pentru orice persoană implicată într-un proces: suma datorată propriului avocat nu este neapărat aceeași cu suma care poate fi recuperată de la adversar.

Cine plătește avocatul după terminarea procesului

În procesele civile, regula este că partea care pierde trebuie să îi plătească părții câștigătoare cheltuielile de judecată, dacă aceasta le solicită. Pe lângă onorariile avocaților, asemenea cheltuieli pot include taxa judiciară de timbru, costurile expertizelor și alte sume necesare desfășurării procesului.

Obligația poate reveni atât persoanei care a deschis procesul și a pierdut, cât și celei chemate în judecată, dacă instanța a dat dreptate adversarului său. Cu alte cuvinte, nu plătește întotdeauna cel care a inițiat litigiul.

Recuperarea nu se produce însă automat. Partea interesată trebuie să ceară cheltuielile și să dovedească existența și valoarea lor. În cazul onorariilor, documentele justificative pot include contractul de asistență juridică, facturile și dovezile plății, precum chitanțele sau documentele bancare. Regula este ca dovezile să fie prezentate până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Dacă fiecare parte câștigă numai o parte din ceea ce a cerut, instanța stabilește cât trebuie să suporte fiecare și poate compensa cheltuielile reciproce.

De ce poate fi recuperată doar o parte din onorariu

Faptul că un onorariu este dovedit nu înseamnă că adversarul va fi obligat, în toate cazurile, să îl ramburseze integral.

Codul de procedură civilă permite instanței să reducă motivat suma recuperabilă pentru onorariul avocatului atunci când acesta este „vădit disproporționat” în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea avocatului, ținând cont și de împrejurările concrete. Judecătorul poate interveni chiar și fără o solicitare din partea adversarului.

Așadar, reducerea nu ar trebui să fie o operațiune automată. Legea cere o disproporție evidentă și o justificare a măsurii.

Ce se întâmplă dacă sunt angajate mai multe echipe de avocați

În Decizia nr. 1542 din 23 septembrie 2025, Secția I civilă a Înaltei Curți a examinat un litigiu privind recuperarea cheltuielilor din două procese anterioare.

Printre împrejurările avute în vedere pentru justificarea reducerii s-a aflat angajarea succesivă a trei societăți de avocatură pentru aceeași problemă litigioasă. Fiecare a trebuit să studieze dosarul și probele administrate până la preluarea mandatului.

Înalta Curte a considerat că instanța de apel justificase reducerea, ținând cont și de această împrejurare, alături de complexitatea dosarelor și de activitatea avocaților.

Decizia nu înseamnă că angajarea mai multor societăți exclude recuperarea onorariilor sau că schimbarea avocatului atrage automat o reducere. Arată însă că alegerea acestei formule de apărare nu justifică, singură, transferarea tuturor costurilor asupra adversarului.

Diferența rămâne în sarcina clientului

Un aspect esențial este că reducerea sumei recuperabile nu modifică onorariul convenit între avocat și client.

De exemplu, într-o situație ipotetică, dacă un client a plătit 10.000 de lei, iar instanța obligă adversarul să îi ramburseze doar 6.000 de lei, diferența de 4.000 de lei rămâne suportată de client. Avocatul nu trebuie să restituie această diferență doar pentru că instanța a redus cheltuielile acordate.

Prin urmare, câștigarea procesului și recuperarea integrală a costurilor apărării sunt două lucruri distincte. Prima depinde de soluția litigiului, a doua presupune și verificarea cheltuielilor cerute adversarului.