Din tribuna - Disciplina banului

In fotbalul romanesc, "disciplina" este un cuvant urat de majoritatea jucatorilor. Profesionistii autohtoni sunt paziti pe la usi sa nu fuga din cantonament si se antreneaza constiinciosi la sprituri

In fotbalul romanesc, "disciplina" este un cuvant urat de majoritatea jucatorilor. Profesionistii autohtoni sunt paziti pe la usi sa nu fuga din cantonament si se antreneaza constiinciosi la sprituri pana in zori. In acest fotbal a aterizat antrenorul ucrainean Oleg Protasov cu noile sale reguli. "Nu vorbiti, nu radeti, nu va injurati", ar putea fi indemnurile care sintetizeaza ghidul de bune maniere al ucraineanului. Cu alte cuvinte, ros-albastrii sunt constransi sa-si tina gura la antrenamente, sa lase glumele si sa fie prieteni si pe teren, nu numai la reuniunile bahice de dupa meci. Nu este altceva decat disciplina bunul simt. In urma cu trei ani, formatia franceza Paris Saint Germain a venit la Bucuresti pentru un meci de Cupa UEFA cu FC National. La antrenamentul oficial, elevii lui Louis Fernandez, in frunte cu vedeta Ronaldinho, se intreceau in glume, vorbeau tare si se alergau pe teren ca niste scolari, sub privirile tehnicianului. Doua stiluri diferite, provenite din campionate aflate la ani-lumina distanta, cel romanesc si cel francez. In fotbalul de la noi, disciplina trebuie impusa cu forta, cu rigiditatea unui dascal de scoala veche. Jucatorii mai rasariti, siguri de locurile de titulari, isi permit sa faca mofturi si sa obstructioneze regulamentele de ordine interioara dupa cum vor muschii (putini) pe care ii au in dotare. Un ordin de la conducerea clubului si antrenorul baga capul in pamant, iar indisciplinatul isi reia locul in echipa. In Occident, disciplina este impusa de concurenta si de regula banului. Jucatorii nu au nevoie de seturi de reguli transmise in vestiar si nici de indemnuri la vitejie maxima pe terenul de joc. Acolo joaca doar cine merita. Si numai cine joaca, incaseaza banul. Chiar si atunci cand vorbeste la antrenamente.