Hagi: "Ne va fi greu, dar totul e posibil"

Gică Hagi s-a destăinuit cotidianului nostru cu doar câteva zile înainte de startul turneului final care va avea loc în Austria şi Elveţia. Coincidenţă sau nu, au trecut opt ani de

Gică Hagi s-a destăinuit cotidianului nostru cu doar câteva zile înainte de startul turneului final care va avea loc în Austria şi Elveţia.

Coincidenţă sau nu, au trecut opt ani de la ultima prezenţă a tricolorilor la un turneu final, dar şi de la ultimul meci al "Regelui" pentru prima reprezentativă.

"Ne va fi greu în această grupă, dar totul e posibil. Şi generaţia noastră a avut meciuri dificile, însă am câştigat multe partide considerate de dinainte pierdute. Nivelul valoric în acest moment s-a aplatizat", recunoaşte fostul selecţioner al tricolorilor din 2001.

"Regele" aminteşte că şi generaţia sa a avut grupe dificile la turneele finale, însă de multe ori au întors calculele hârtiei

Gică Hagi ne-a acordat un interviu în exclusivitate la hotelul său din Mamaia. A rămas acelaşi tip care spune lucrurilor pe nume.

Adevărul: Ne-am calificat la Euro. Este triumful logic al unei noi generaţii de fotbalişti sau e o conjunctură?Să nu uităm că i-am prins pe bulgari într-o formă mizerabilă. Nici olandezii nu mai strălucesc.

Gheorghe Hagi: Echipa noastră a avut un parcurs foarte bun şi a luptat pentru această calificare. Şi-au dorit-o cu toţii, s-au dedicat, au dat ce au avut mai bun din ei, s-au concentrat foarte bine, au fost determinaţi şi aici s-a câştigat grupa.

Plus că unii jucători sunt mult mai maturi, au format un nucleu important la echipa naţională. Sunt jucători foarte valoroşi, cu mare experienţă, ajunşi la 26, 27, 28 de ani. Au făcut o echipă competitivă şi nu e întâmplătoare calificarea pentru că ei deja au crescut în valoare foarte mult.Sunt entuziaşti care spun că ne vom califica, alţii atrag atenţia că adversarii sunt foarte grei.

Nu există echipă mare şi mică la Campionatul European. Există numai echipe foarte bune. Sigur, grupa noastră e una cu trei echipe foarte bune, care vor să câştige Euro 2008, au ca obiectiv acest lucru. De aceea, ne va fi foarte greu. Dar şi generaţia noastră a avut grupe foarte grele, de care a trecut. Şi cei de acum pot să o facă.

Cristi Chivu nu este, fizic, în cea mai bună formă.Dar Cristi Chivu e disponibil, vrea să joace la Euro 2008! Asta contează. Vom vedea cum o să facă. E un jucător important, indispensabil. Probleme însă are toată lumea. Orice lot a avut accidentaţi. Istoria se va scrie pe teren.

Diferenţa dintre ei şi noi este că ei mai lasă încă o echipă naţională acasă. Pot să-şi permită. La noi, orice indisponibilitate lasă urme…

Diferenţa între ei şi noi este că ei sunt obligaţi să câştige. În schimb, noi, dacă vom câştiga, va fi fericire mare. Eu spun că nu la noi e problema.

Deci, jucăm mai lejer?

Da. Asta este diferenţa. Plus entuziasmul şi dorinţa jucătorilor noştri. Sigur, mai este şi experienţa lotului, dar aceasta se poate compensa. Unii ar fi dispuşi să facă o paralelă între noi şi greci. Poate fi un exemplu. Vom vedea ce va fi.

Apropo de greci, mulţi i-au criticat pentru faptul că s-au apărat şi au jucat speculativ, că au arătat un fotbal urât…Întotdeauna în fotbal rezultatele vorbesc.

Întotdeauna cei de pe margine vorbesc mai mult!

Aşa e. Mie îmi place însă să susţin echipa, nu să vorbesc mult

Nu pot să vorbesc înainte. Pot să vă spun doar un singur lucru. Am încredere în echipa naţională. Care trebuie susţinută.
Gheorghe Hagi

Cupa Hagi, cadoul "Regelui"

Sunteţi foarte ocupat în aceste zile cu organizarea "Cupei Hagi" pentru juniori…

Da. A fost prima ediţie, care a plecat de la faza judeţeană, după aceea la nivel naţional. Finalistele au venit la Constanţa, au fost 16 echipe la turneul final.

Şi cine a finanţat totul?

Fundaţia Gheorghe Hagi, toate cheltuielile, şi la turneele zonale şi turneul final. Fundaţia a finanţat totul: locaţie, hotel, terenuri, arbitri, echipament.

De ce aţi creat această cupă?

Este un semnal că venim lângă copii, ne gândim la ei. Ceea ce am văzut şi în provincie, şi mai ales la Constanţa la turneul final, unde au fost 16 echipe, a fost entuziasmant. Şi vom repeta competiţia în fiecare an, la aceeaşi dată, cu finala de Ziua Copilului pe 1 Iunie, fiindcă se referă la
copii între 10 şi 12 ani.

Aşa a început şi Hagi?

Prima mea competiţie ca mic fotbalist a fost Cupa Speranţelor, care se juca la Constanţa. Am participat doi ani la rând, am câştigat titlul, dar competiţia nu a mai continuat. De aici mi-a venit ideea unei astfel de cupe pentru copii. Este foarte important să-i motivăm pe aceşti copii. Cine va câştiga va merge cu mine la Champion League.

Pe vremea mea, stadionul din Regie era plin. Trebuie să facem tot posibilul ca să-i aducem înapoi. Spectatorii sunt cei care arată că lucrurile nu merg bine. Trebuie să creăm spectacol, nu numai pe teren, ci şi în tribune.
Gheorghe Hagi

"Sunt fericit aşa cum trăiesc eu"

Fotbaliştii actuali pleacă în străinătate mai devreme decât a făcut-o generaţia ta? Este bine sau nu?

Azi lumea e deschisă. Se poate face performanţă şi la noi în ţară, şi afară. Nimeni nu poate opri circulaţia jucătorilor.

Aţi trecut pe la Real Madrid, Barcelona, Galatasaray. Au fost universităţile dumneavoastră fotbalistice?

Sunt printre cele mai bune cluburi din lume. E normal să le considerăm universităţi. Ca să glumim puţin, în comparaţie, cluburile noastre sunt un fel de licee.

Cum te schimbă, ca om, un asemenea club mare?

Când te duci, munceşti foarte mult, iar cerinţa este una singură: să fii cel mai bun. La ei, locul doi sau trei e o tragedie.

E o presiune mare?

Enormă, rezistă cine poate. Acolo trebuie să fii cel mai bun, nu există alte unităţi de măsură, nici în plan comportamental, nici fotbalistic.

Cât mai au până acolo cluburile noastre?

Mult, ca să nu zic foarte mult. Bugetele sunt incomparabile.

Banii contează foarte mult? Nu putem compensa prin organizare?

Dar banii sunt cei care aduc oameni valoroşi! E un cumul de factori care fac lucrurile acestea.

Au fost şi cluburi mici care au reuşit. Când FC Porto a luat Liga Campionilor, cu Mourinho, nu mai era considerat în prima linie. Avea, e adevărat, un trecut. Şi totuşi, a câştigat.

Dar Porto a fost zece ani la rând campioana Portugaliei! Aţi fost vreodată la Porto să vedeţi ce înseamnă acest club? Aţi văzut ce buget are? Nu se poate compara…

V-aţi întoarce ca antrenor în fotbalul românesc?

Suntem înaintea lui Euro, nu discut de aşa ceva. Lumea fotbalului este deschisă.

"Sunt om al fotbalului"

Dacă eşti părinte azi poţi să spui că vreau să-mi dau copilul la fotbal? Sigur că unii pot să aibă un viitor frumos, dar atmosfera din jur…

Dar nu părinţii trebuie să dea copiii la fotbal. Copilul trebuie să aleagă. De aceea trebuie să facem aceste competiţii şi mediul în care el să vină. A, că părinţii pot să-i sprijine, asta este altceva.

Aţi putea vorbi despre fotbal cu cineva o noapte întreagă?

Aş putea vorbi o viaţă întreagă! Sunt om al fotbalului.
Sunt unii mari fotbalişti care după ce şi-au terminat cariera stau mai departe. Îşi găsesc diverse preocupări în afara fotbalului…E alegerea lor. Important este să trăieşti fericit cu tine.

Admiraţi fotbalul olandez, dar aţi jucat mult în Spania. De ce nu reuşeşte Spania mai mult la turneele finale?

Au jucători extraordinari, dar le lipseşte ceva: un număr 10. Toate echipele mari au un mare număr 10, aşa a fost în toată istoria fotbalului. Uitaţi-vă în urmă şi veţi vedea că spaniolii nu prea l-au avut.

Sunteţi fericit cu fotbalul?

Sunt fericit aşa cum trăiesc eu. Sunt bine. Iar când sunt lângă fotbal mă simt şi mai bine.

Steaua este una, ce s-a întâmplat de curând e altceva… Dar nu vreau să vorbesc despre asta. Dacă vreţi să vorbim de lucruri personale, să vorbim despre Cupa Hagi.
Gheorghe Hagi

"Bucuria şi eşecul durează puţin"

Sunt trei antrenori olandezi la Euro, ce zici?

Au o şcoală foarte puternică. Au un sistem. Au un stil de joc pe care toată lumea îl cunoaşte. Şi sunt fideli stilului lor. Sunt apreciaţi şi în planul cluburilor, şi la echipa naţională. Echipele au câştigat ani la rând Cupa campionilor.

Dar au şi pierdut două finale mondiale consecutive…

Important e să ajungi în finală. Unde unul o să câştige, iar celălalt va pierde.

Dar nu-i cel mai rău să pierzi ultimul act? Cum e să pierzi o finală?

E dur. Dar din eşec înveţi. Bucuria şi eşecul durează puţin.

Poate fi o traumă pentru o echipă să piardă o finală?

După ce am pierdut finala Cupei Campionilor, cu Milan, în 1989, am bătut pe Dinamo în Cupa României şi am dat gol. Am dat exemplu. Cine este puternic merge înainte.

Dar după acea finală nu aţi avut atunci niciun moment reproşuri, nu v-aţi spus lucruri grele?

Durează o noapte, după aia trebuie să o iei de la capăt.

Dar sunt 22 de oameni născuţi pentru asta? Cum îi aduni?

Trebuie să-i găseşti. E o muncă. De-aia ajungi mare antrenor. Sunt lucruri care nu se văd imediat. Şi ce nu vezi imediat este mai important. Eu aşa cred.

E şi întâmplare?

Nimic nu e întâmplător.