"A sosit timpul pentru o schimbare în maniera de lucru din Giuleşti"

George Copos

George Copos este de părere că suporterii formaţiei din Grant au întrecut măsura în momentul în care au atacat cu pietre autocarul Rapidului

"Dintotdeauna am împărtăşit sintagma conform căreia, în fotbal, o echipă nu poate exista fără suporteri. La urma urmei, jocul echipei nu are alt scop decât să-i încânte, să-i atragă pe suporterii care, la rândul lor, pot da un impuls decisiv jucătorilor. Pornind de la această convingere, am acceptat în consecinţă ideea că şi suporterii pot avea, până la un punct, un cuvânt de spus în bunul mers al unui club de fotbal. Aşa am şi procedat în ultima vreme la Rapid: în primul rând, ţinând cont de faptul că fanii şi-au dorit dintotdeauna antrenor rapidist, am adus pe banca tehnică un antrenor rapidist. De ce? Să ne amintim de reproşurile galeriei la adresa lui Mircea Rednic sau Dan Petrescu, deşi unii dintre aceştia au făcut multe pentru Rapid. În al doilea rând, am ţinut cont de sugestiile referitoare la aducerea unor jucători (vezi, de exemplu, cazul lui Ilie Iordache şi al altor fotbalişti aduşi în pauza dintre tur şi retur). Într-un cuvânt, am încercat să facem în aşa fel încât clubul să se bucure de toate condiţiile pentru a ne plasa pe unul dintre primele locuri în acest campionat (care, în opinia mea, este de un nivel extrem de scăzut), aducând astfel susţinătorilor satisfacţia pe care ei o doresc şi o merită. Ce am primit în schimb din partea unora care pretind că sunt suporteri rapidişti? Înjurături copioase adresate nouă şi familiilor noastre până la a nu ştiu câta spiţă; ameninţări de toate felurile, unele chiar de tot hazul; reproşuri numeroase, fie că era sau nu era cazul. Concret, se ştie foarte bine ce s-a întâmplat după meciul de sâmbăta trecută cu Craiova, când autocarul jucătorilor a fost oprit de un grup de aşa-zişi suporteri, iar fotbaliştii au fost ţinta unor ameninţări precedate de un noian de înjurături imposibil de reprodus. Bine că violenţele fizice s-au revărsat doar asupra autocarului, nu şi asupra jucătorilor, care n-au cea mai mare vină pentru rezultatul dezastruos al meciului, răspunderea principală aparţinându-ne nouă, managerilor. (Apropo, unde or fi fost jandarmii pentru care plătim o groază de bani ca să asigure ordinea la meciuri şi care, dând indicaţii de tot felul, ne amendează tot pe noi? Vom face o solicitare în acest sens, să ni se spună clar cum se justifică sumele încasate pentru nişte servicii pe care noi nu le vedem). Accept ideea de critică - mai mult sau mai puţin îndreptăţită, dar civilizată - însă refuz să fiu de acord cu violenţa, fie ea verbală sau fizică. Tocmai de aceea, rămân la părerea că aceia care au luat autocarul cu asalt sau cei care şi-au făcut efectiv o meserie din a înjura non-stop reprezintă doar o mică parte a imensei mase a adevăraţilor suporteri rapidişti. Prin urmare, cred că a sosit timpul pentru o schimbare în maniera de lucru din Giuleşti, pentru o împărţire clară a atribuţiilor în ceea ce priveşte „farmecul vieţii": suporterii să-şi asume „farmecul", să se bucure sau (ăsta-i fotbalul...) să se întristeze alături de echipă, pentru rezultatele acesteia, iar managementul clubului să-şi asume „viaţa", adică aspectele concrete ale administrării clubului în mod profesionist, astfel încât acesta să ocupe adevăratul loc pe care consider că-l merită în fotbalul românesc şi european. Astfel, asumându-ne fiecare partea lui de responsabilitate, ar trebui să comunicăm mai eficient şi să conlucrăm mai bine, pentru ca în final să ne bucurăm şi unii şi alţii. Şi ar trebui să fim convinşi din capul locului că violenţa nu rezolvă niciodată nimic, să ne reamintim de perioadele în care galeria rapidistă era premiată pentru fair-play şi atitudine non-violentă, indiferent că antrenorul era rapidist sau nu", a scris Copos pe blogul personal.