”Stejarii” au chinuit Scoția, ”ciulinii” dau vina pe... vânt!

Victoria subțire (34-24) obținută de Scoția în fața României face să se vorbească mai mult despre rugbyștii noștri în presa internațională. În timpul meciului Fiji – Namibia 49-25, comentatorul de la France 2 a vorbit despre reacția echipelor mici, amintind de jocul curajos făcut de ”stejari”

Sport în care ”statul la pomană” nu este posibil – echipele stau față-n-față, despărțite de linia imaginară care trece prin locul unde se află balonul, iar cei care trec dincolo și încearcă să-l joace intră într-un ofsaid penalizabil -, rugby-ul împarte echipele lumii în majore și minore. Scoția face parte din categoria celor mari și puternici, greu, dacă nu imposibil, de învins. Deloc întâmplător, această echipă a disputat primul meci din istorie, cu Anglia, în 1871, pe când noi, românii, luptam încă pentru independență. ”Stejarii”, în schimb, după ce au bătut la porțile Turneului celor 5, în urmă cu trei-patru decenii, au cunoscut un regres pe fondul profesionalizării acestui sport. Și însăși calificarea la Cupa Mondială a venit cu emoții.

”Cred că visez! România conduce Scoția...”, a exclamat un francez

Meciul de astăzi, s-a disputat, așadar, de pe poziții diferite. Noi de pe locul 17 mondial, scoțienii de pe 7 din 93 de echipe naționale. Pe teren, însă, diferența existentă pe hârtie (la Cupa Mondială din 2007, ”ciulinii” ne-au dat 42-0) a fost minimizată și, deseori, chiar anulată. ”Românii au făcut Scoția să tremure”, scrie site-ul oficial al competiției. Cum? Printr-un joc de angajament total. ”Colegii mei au avut o inimă mare!”, a spus căpitanul Marius Tincu, cel declarat omul meciului.
”Cred că visez! România conduce Scoția”, exclamă un comentator francez în relatarea sa. Nu a fost vis. Cu o înaintare care i-a împins metrii buni pe ”ciulini”, ”stejarii” au marcat două eseuri, prin Lazăr (min. 40) și Carpo (63), care au făcut ca ei să conducă cu 24-21 o formație care a fost măcar sfertfinalistă la toate edițiile de până acum ale Cupei Mondiale!

După o perioadă de chin, pe final britanicii au reușit să înscrie cele două încercări care le-au adus o victorie (34-24) subțire. ”Rezultatul putea să fie mai bun. Faptul că am avut vântul în față, după pauză, nu ne-a ajutat”, a declarat Paterson, care este ironizat de comentatorii neutri - ”și românii au jucat în aceleași condiții înainte de pauză.

Carpo (stânga) și Paulică Ion încearcă să-l oprească pe Ross Ford * Foto: Reuters

Andy Robinson a coborât din tribună spre finalul partidei

Se știe că în rugby antrenorii nu stau lângă teren, ci ocupă un loc în înaltul tribunei. De acolo, ei comunică prin stație radio cu secunzii aflați lângă iarbă – meciul este urmărit pe monitoare video. Campion mondial cu Anglia, în 2003, când a fost secundul lui Clive Woodward, Andy Robinson n-a rezistat să rămână acolo până la finalul partidei. Cel dintâi antrenor străin din istoria naționalei Scoției a coborât lângă protejații săi, speriat fiind de perspectiva unui eșec neașteptat.

Bun cunoscător al rugby-ului românesc – chiar după numirea sa la cârma selecționatei ”ciulinilor”, el a venit la București, cu echipa secundă a Scoției, și a câștigat IRB Nations Cup -, Robinson âși avertizase protejații că ”stejarii” pot rivaliza cu ei în plan fizic. N-a fost, însă, posibil ca Chris Paterson și ai lui colegi să stăvilească iureșul naționalei noastre. ”Am văzut în ultimele zece minute cum putem fi eficace și cum trebuie să fim eficace”, a spus antrenorul englez.  

Românii au avut galerie pe ”pământ... scoțian”

Socotit cel mai sudic oraș al lumii, Invercargill a fost fondat de scoțieni în secolul XIX. Tocmai de aceea organizatorii neozeelandezi ai Cupei Mondiale au decis ca meciurile ”ciulinilor” să se dispute acolo – pentru a avea spectatori. Ieri, însă, mulți dintre localnici au fost alături de România. ”Oamenii ne-au felicitat și ne-au spus că meritam să câștigăm”, mi-a mărturisit Lucinda Gontineac, soția antrenorului naționalei noastre, care, deși este sud-africană la origine, trăiește la intensitate maximă meciurile ”stejarilor” - în 2007, la intonarea imnului de dinainte partidei cu Noua Zeelandă, ea a fost surprinsă plângând de camerele tv.