Jocul vieţii

Viaţa pe care o ducem mulţi dintre noi ne distruge, ne dezechilibrează, devenim oameni-trunchiuri (greoi) pe scaunele noastre.

Mulţi oameni cred că viaţa este o luptă. În jurul acestei vederi complet greşite, scurta noastră existenţă pe pământ se transformă în infern, în loc de a culege roadele experienţei ei, liniştiţi şi fericiţi. De multe ori nici nu ne dăm seama că trăim şi abia când a venit ceasul fatal, abia atunci ne dăm seama. Dar e prea târziu.

Viaţa pe care o ducem mulţi dintre noi ne distruge, ne dezechilibrează, devenim oameni-trunchiuri (greoi) pe scaunele noastre. Prea statici, prea imobili, cafeaua o folosim pentru a ne trezi, ţigările pentru a ne ucide plictisul şi, în sfârşit, seara, granulele chimice pentru a ne permite somnul. Nimic de mirare când constatăm numărul crescând de nevroze, de biete fiinţe cu corpul bolnav, cu circulaţia deficitară, cu obezitate (România este pe locul 3 într-un clasament al Uniunii Europene privind numărul de copii obezi!) sau scleroză a arterelor.

Sportul, mişcarea, educaţia fizică ne pot salva. Datorită lor, eliminarea toxinelor se face regulat, plămânii respiră mai profund, sângele circulă mai bine în artere mai puţin sclerozate, mintea este mai clară, comportamentul mai puţin irascibil. Chiar la nivel mediu, sportul este o binefacere. „Omul nu moare, se omoară."

Articol preluat din ziarul „Adevărul" de duminică.